Alien

Extratereștrii sunt printre noi.
Aici suntem toți umanoizi și… totuși încerc să aflu dincolo de înfățișare ce este acela un om?
Cititorii mai vechi știu că într-un articol mai vechi spuneam că la magazin fiind, un prieten nevăzut m-a făcut atentă la oamenii care intră și ies, spunându-mi că nu toți sunt oameni și asta nu în sensul de „umani”.
La începutul săptămânii trecute, iar la lucru fiind, în pauza de masă am ieșit din magazin să merg să-mi cumpăr ceva de mâncare.
În fața liftului, așteptând să vină, mi se alătură o femeie. Ciudată la prima vedere și… la a doua și la a treia.
Din cauză de deformare profesională prima privire îmi cade pe pantofi. Aici nimic special, doamna purta niște pantofi comozi de sport. Am totuși o senzație de neplăcut.
O privesc în ochi. Negrii ochii și adânci, sumbri, iscoditori, acaparatori, mă privește insistent. Toată mimica feței are ceva straniu.
Urcăm în lift, o privesc, mă privește, am senzația de lăcustă. Știu că nu este om, îi simt esența răutăcioasă și sunt neliniștită. Deabia aștept să ajungă liftul la parter să pot ieși.
Mai știu că știe ce este și cunoaște diferența și mai știu că știe că eu știu ce este ea.

Aruncă-te

A fost o vreme de ani buni, în plină transformare, în care totul îmi era prea mult. Mă simțeam depășită de chiar mine însumi.
Îmi venea să arunc prosopul în ring și cu doi chiloți și un sutien în rucksack să plec unde și-a-nțărcat dracu iapa.
Mă și gândeam cu drag la o peșteră sau o insulă pustie.
Citeam tot felul de new-age cum că „dă-ți drumul, aruncă-te în gol, universul te prinde”.
Precis mă prindea da eu deși spun că nu, am totuși rațiunea mea, una cu ceva bun-simț.
Am analizat consecințele tuturor căilor ce se puteau deduce din acțiunile mele de eliberare și… nu mi-au convenit.
Mi-am reproșat că n-am curaj, că m-am obișnuit într-o putoare călduță, că sindromul broaștei fierte, că, că, că…
Am insistat pe eliberarea din interior spre exterior și am căutat acolo drumurile.
Pustnic. La asta mă gândeam ieri, mai ales că oameni dragi mi-au spus că orașele sunt… nu mai știu cuvântul… ceva cu lipsit de viață.
Dar iubesc oamenii, iubesc viața deși iubesc și singurătatea ocazională și foarte mult ador liniștea.
Așa că, mă arunc! Mă arunc în viață, în vâltoarea ei, așa cum vine… dar cel mai bine ar fi să fie bine… pentru mine și… pentru cei dragi.

Multe vise cu mulți oameni, prea mulți oameni. Fiecare vis, separat. Spre dimineață înainte să mă trezesc observ că visele se petrec toate simultan în același spațiu și sunt traduse liniar, detașate în timp și spațiu. Nu doresc să le povestesc.
M-am trezit deși am ochii închiși. Norișorii negri ce reprezentau visele avute sunt străpunși de o rază portocalie cât un fir de păr.
În rază privind știu măreția Creației deși nu știu ce știu, sunt copleșită și zdrobită și apasă pe umeri ca o povară ce mă aruncă în genunchi. Îmi dau seama de inutilitatea intenției de a explica sau de a încerca să înțeleg. Cu cât privesc mai adânc cu atât mai mult muțenia pune stăpânire pe mine, mă simt mică și proastă.
În aroganța mea îmi dau seama că încerc să înțeleg ce nu poate fi înțeles și… totuși primesc un bilețel care pare să fie un certificat prin care am voie să mai descriu una… alta.

34.

imag0945

Neputința vine după răutate și neadevăr, căci ceea ce dai aceea primești, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău și al celui de lângă tine are aceeasi vatră și rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele minții și sufletului aproapelui tău. Adu-i liniștea în suflet și limpezimea în minte și bătrânețile tale vor fi ca pomul copt, oasele și tăria ta nu vor slăbi și te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmașilor tăi.

Priveam curcubeul acela mic. Un gărunte de bucurie multicolor. Creștea, creștea și… era frunza speranței, grăuntele bucuriei de-a fi.
Avea chipul meu, dorul din inimă, mereu … îndreptat spre un răsărit dincolo de veșnicie…
A apus soarele. Unul dintre miliarde de sori. Apoi a răsărit altul. Din același contingent universal.
Apoi ploaia aceea de raze violet în care struna ființei șoptește… acum.
S-a deschis din nou izvorul.