20180917_084829

Reclame

Îi de bine

Terminasem de măturat și aranjat în camera de zi. Cu mâinile în șolduri trag o privire panoramică. Îi Ok. La mine nu poate fi perfect o curățenie căci încep, da se răsuflă pe undeva hărnicia. Mă dezumflu repede. De aia zic „îi ok „.De dimineață parcă mă aflu într o meditație continuă cu ochii deschiși, gânduri puține și leneșe mișcările lente.
Soarele pătrunde în cameră blând împletindu-se cu răcoarea dimineții, liniștea duminicii și câteva triluri de păsărele, un croncănit de cioară și un țipăt de uliu.
Realitatea din jur este cristalină, clară și imi dau seama că am schimbat petspectiva, adică mi-a alunecat punctul de asamblare ( pt cunoscători).
Dragostea se dilată și se dizolvă în pacea originară și plutesc în sentimente ce nu știu a le reda. Le avem în noi înscrise din veșnicii dar nu le putem accesa.
Peste realitatea de cristal se așează alt plan. Acela gri deschis. Deasupra ochilor plutește un fragment de rețea ca o insulă plutitoare în nimic. Știu că este formată din iubirea care ne unește pe noi membrii familiei.
Acea dragoste originară pe care, palid, încercam mai-sus să o explic.
În viziune era inclus și un pachet informațional: rețeaua veche complet dizolvată. Rețelele noi se manifestă prima dată fragmentat în jurul celor treziți și celor din jur, apoi cu timpul se vor lărgi, înmulți și racordat, uni într o singură rețea planetară, nouă, adevărata, binecuvântata.
Apoi toate au dispărut. Realitatea era la fel de mată ca deobicei, ziua a continuat normal, în inimă mi-a rămas blândețea și încrederea că va fi bine.
Azi sunt când sus când jos. Emotional la suprafață instabilă pe interior calmă și liniștită. O dată mă bucur apoi iar mă ia cu depresii.
Va fi bine. Pentru toți. Cândva. Poate mai apuc să văd.