15.

IMG-20160504-WA0003

Nu îți lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele așa cum vin, așa pleacă. După orice zi vine și noaptea, și după iarnă vine primăvara, căci așa este rânduit și așa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc și apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate și nesfârșite ramuri, și asemenea izvoarelor minții și sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare și un foc fac să crească toate cele ce cresc-ierburi, copaci, dobitoace și oameni-și din aceeași vatră vin și către aceeași vatră se întorc, și vatra aceasta este pururea.

Mult soare

…orbește la fel de mult ca mult întuneric. Orbecăind prin ceața drumurile sunt periculoase și capcanele perfide. Este o manevră grosieră, evitat bolovani, învățat privit prin ceață, să înțelegi să completezi o imagine cât de cât reală punând cap la cap umbrele. Am descoperit o sumedenie de instrumente, am „citit” instrucțiuni de folosire, din fericire nu am picat catastrofal și… am ajuns la soare.
No, amu, umblătoru se bucură și zice bogdaproste și se pregătește să umble pe cărarea lată plină de iarbă moale și floricele, fluierând…
Ca mai apoi să afli că soarele orbește la fel ca întunericu și că, poteca este și mai îngustă, drumul este și mai înalt, muchia piscului mai tăioasă, tot ce ai învățat trebuie pus în aplicare, toate instrumentele folosite și finisate, provocările mult mai subtile, atenția mai trează.
Și… mergi…

13.

IMAG0961

Trufia răcește iubirea inimii și o face în dușmănie și nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire in inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere și chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia, căci mai jos de dobitoace vei ajunge.