Rasarit

Sub clar de luna incarcat cu stele, noaptea doarme, insasi, intr-un somn ingrijorat a bucurie.

In departarea grea de mantre nespuse, lupul alb ridica spre cer, urletul stihiilor albe…

Artificii explodeaza ca bombe-n eter, crusta patinei depusa de vreme, pe inimile statute de veac,  destrama.

Din zare, herghelii de cai cu coamele salbatice fluturate de vant si tropot nebun, poarta in sei inchipuite, cotropitori de lumina. Aratari diafane cu trambiti si spade despart intunericul (el insusi obosit de-atata noapte) in tandari infime si-l expulzeaza-n vazduh dincolo de bolta cereasca unde dragoni falnici il ard in transformare.

Chiar soarele uimit a incantare a uitat o clipa sa rasara si sta timid ascuns dupa o coama de deal.

Reclame

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.