Intalnire

Mai am timp destul pana sa merg la lucru. Chef special sa fac ceva prin casa inca nu am, asa ca ma asez pe pat si inchid ochii in relaxare. La scurt timp se face ziua sub pleoape, cer protectie si bucurie pentru cei dragi mie, mai intreb ce as mai putea face pentru mine ca sa pot „vedea” si „auzi” mai bine. Mi se spune ca sunt inca prea tenebroasa. Cer curatenie si vindecare. Corpul se relaxeaza, se dilata, devine mai usor, mai trimit in gand dorinta sa intalnesc in viata asta oameni care traiesc cu mare drag si bucurie, oameni care se bucura din plin de ea. Din mine iese aceasta dorinta ca un abur si se ridica spre in sus. Apoi eu ies din corp ca un gin din lampa fermecata, ma intind ca dupa un somn lung si casc, apoi ma inalt tot mai sus, tot mai mare pana ajung mica, pe genunchi in fata MAMEI NOASTRE. O intalnire surpriza. Capul ii este acoperit de un vesmant brodat desi nu disting mare lucru caci fata ii straluceste atat de puternic ca nu disting mai nimic.

Cu manutele impreunate, emotionata, o privesc cu capul ridicat in sus, dat cumva peste cap, atat de mare este aratarea. In maini tine o carte deschisa. Hi! O recunosc. Este cartea vietii mele. Ma napadesc indoielile si nu stiu daca ar trebui sa-mi fie rusine. Sunt ca un copil mic si nepriceput care incearca sa inteleaga din expresia fetei parintelui, daca a facut bine sau nu. Parca nici nu ma baga in seama, da pe rand paginile cartii, citind fara sa schiteze o mimica. Ma scarpin in cap incurcata si nerabdatoare, ma mut de pe un genunchi pe celalalt.

-Oare am facut ceva bun de cand tot vin aici? intreb cu frica.

Dupa o documentare serioasa, timp care mi s-a parut interminabil, o simt ca ma priveste patrunzator, incep sa ma topesc de pe picioare de incordare, ii simt privirea in care are o sclipire vesela si parca in coltul gurii (daca as vedea-o) are un zambet enigmatic. Parca ar avea pregatita pentru mine o surpriza.

Cartea a disparut din mainile sale, banuiesc ca a dat-o inapoi fiintei responsabile cu contabilitatea ei. Isi intinde bratele cu palmele indreptate spre mine si inca zambind ma binecuvinteaza.

Io amu, plina de har, zic hai sa pun o intrebare pentru umanitate. Samariteanuldin mine nu doarme.

-Lasa tu umanitatea ca se descurca ea si fara tine. Tu fa bine si traieste si bucurate de viata.

Punctual am luat-o in freza si rusinata dar bucuroasa am cazut in corp. Daca imi face MAMA un cadou surpriza, nu poate fi decat ceva bun.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.