Sunt ancorata in mine, puternic, in centrul universului Divin. Am putea spune ca aici nu ar trebui sa ma atinga nimic neplacut si cu toate acestea simt tristetea zilei. O fi lipsa soarelui care astazi ne onoreaza prin absenta.
Ma incapatanez sa sed in ceva care seamana foarte mult cu un prezent, trecutul este foarte departe, dizolvat in mare parte, doar niste ferfenite de zdrente multicolore pal si un viitor pe care nici in ruptul capului nu mi-l pot imagina. Mai departe de varful nasului, azi, nu reusesc sa plec. Eu sunt aici si acum? O fi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.