Primavara

Covor de ingeri peste ochi cu pleoape
Un verde crud cu licariri de bej,
Cu falfairi de stele si de noapte,
Pupile peste viitoare campuri verzi.

Cu sunete de clopotei neauzite,
Timida se iteste de sub greul ger,
C-un strop de soare incalzita,
E primavara ce se-arata, vreau sa sper.

Cu cer senin si-aroma de zambile,
Cu galben pur si albul de narcise,
O vad mai mult in gand pasind, cum vine
Craiasa florilor din vise.

De dupa geamul ce desparte frigul,
De-afara si din alte inimi reci,
De calmul cald din mine si din casa,
Privesc si o intreb timida:
Daca revii, vei sta? si sper ca nu mai pleci.

Reclame

5 comentarii

    1. Se pare ca oricat ar incearca profesorii mei, tot nu ma pot transforma intr-un poet. :)) Iar legat de faptul ca poeziile se fac singure, asa imi ziceau si colegele mele 😀

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.