Colaborare

Spuneam intr-una din zile ca ratiunea (mea) a gasit placere in pauze de lucru. M-am aplecat usor asupra ei sa o urmaresc ce mai face, observand ca in cazuri mai ciudate nu mai produce frici.
Aceasta, ratiunea, am observat ca se comporta ca un copil ramas de tanar fara parinti. Fortata de imprejurari sa-si asume responsabilitati uriase din frageda pruncie, calculeaza intr-una, se forteaza sa adune informatii si sa caute solutii, incercand sa inteleaga cat mai bine ce vede, construind pe bazele celor aflate, strategii plauzibile.
Sfortarea ei izvoraste din necolaborarea cu subconstientul. Nu stiu cand acestea doua au incetat sa comunice serios unele cu altele.
Ratiunea a inceput sa se relaxeze in momentul in care a reluat legatura cu subconstienul si azi asa, maine asa, au inceput sa colaboreze si sa traga la caruta in acelasi sens. Astfel a observat ca subconstienul detine infinit mai multe informatii decat poate ea sa adune, i le sorteaza si i le pune pe tava gata insirate liniar. Astfel ca ea, ratiunea, nu mai simte nevoita sa stea continuu in stare de alerta, mestecand strategii diverse si facand calcule de probabilitati. Inainte de a interveni o stare de rezolvat, ea stie ca subconstientul o va avertiza cu exactitate de ceasornic, exact la momentul potrivit, alimentand-o cu informatii precise, ea preluandu-le si transformandu-le in solutia cea mai buna.

Reclame

15 comentarii

  1. Îmi seamănă cumva cu stările premonitorii prin care trec uneori. Sunt pregătit în felul acesta să reacționez „la obiect”, dar și cu mare viteză. În același timp, interiorul meu este liniștit, de o calmitate pe care o îndrăgesc! Tare bine mă simt în astfel de momente!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Cu timpul, observ eu, aceste stari se inmultesc devin cumva o normalitate. La inceput ma miram si le catalogam in dosarul cu paranormal simtind nevoia sa vorbesc despre ele minunandu-ma. Apoi, fara sa-mi dau seama, au devenit normale. Abea acum incep sa mi le explic si sa le observ mai obiectiv.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Eu le-am privit mereu ca premoniții sau, ca „gândire în avans”, dacă pot spune așa.
        Este adevărat că nu sunt sigur dacă vorbim de același lucru. Poate că la mine este un alt fenomen. Cert este că mă simt bine în acele momente și nu pare a fi binele generat de EGO. Deci nu satisfacția că aș fi găsit soluția corectă și la timp, ci un ceva interior.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Banuiesc ca premonitia nu este nimic altceva decat momentul in care cele doua, ratiunea si subconstientul gasesc o cale sa lucreze in armonie, chiar si pentru o secunda. Cred, probabil, ca asta ar fi o explicatie si nu neaparat ceva legat de un paranormal, ceva special cum eram obisnuita sa cred pana nu demult.

        Apreciază

      3. Buah! Ma pui la treaba! 🙂
        Am impresia ca vad, ca si daca ar fi vorba de soapte de ingeri sau alte fiinte ce transmit chestii si socoteli tot prin subconstient coboara. Asa ca dpmdv de azi, de acum (ca nu m-am gandit la asta pana acum) toate informatiile de orice fel trec prin subconstient indiferent ca vind de pe orizontala sau de pe verticala. Amu mi-o puiat mintea aste desteptaciuni. Esti de vina.

        Apreciază

      4. N-am decât să-mi asum vinovăția! 🙂
        Oricum, lucrurile acestea numai prin subconștient pot sosi la noi, la partea rațional-conștientă! Sau mai există și maltă modalitate subtilă de acces la informație!? Nu cred.

        Apreciază

      5. Eu așa cred. Însă nu am cum să aflu mai multe, căci nu mă simt a fi în legătură cu entități superioare mie, nu în zona cunoscută de partea conștientă a mea. Iar comunicarea mental-subconștient se menține în afara conștientului.

        Apreciază

      6. Mi se intampla exagerat de rar sa fiu constienta ca as comunica cu entitati superioare mie, atunci cand spun ca primesc informatii. Nu pare sa fie nimeni acolo undeva care imi toarna chestii cu tolceriu. Sau poate nu-mi dau eu seama. Multi se „lauda” cu channelinguri sau ca transpun informatii primite de la cutare si cutare…. Sunt sceptica … Dar daca am spune ca aceste lucruri vin de la ei, i-ar mai asculta cineva? Noi suntem obisnuiti sa ascultam doar de somitati pentru ca ne asezam singuri pe un nivel inferior.

        Apreciat de 1 persoană

      7. Aceste entități de care vorbesc eu, nu trebuie neapărat să fie ceva asemănător unor oameni, a unor persoane, ci forme de energie sau de informație, cumva difuz așezate în jurul nostru. De această energie-informație fac eu vorbire.
        Ca muritor, consider că mă aflu pe un plan inferior acestor „nori de informație” (iată o nouă formă de a defini). Asta fie și numai pentru faptul că nu pot fi conștient de întreaga informație acumulată în mine, care se află în zona de subconștient.

        Cei care „se laudă”, consider că sunt încă prea ancorați în orgolii și realități mentale, raționale. Eu mă recunosc a fi încă sub imperiul orgoliului, chiar dacă încerc să-i micșorez influența. Oare voi reuși?

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.