Explozii

Prima, m-a luat total pe nepregatite. Acum cativa ani, poate trei, cand in meditatie, am auzit o pocnitura in cosul pieptului, am simtit ca si cum s-au rupt coastele, aam tresarit, speriata am deschis ochii, sperand ca vine de undeva din afara. Am urmarit atenta sa observ daca imi merge bine si mi-am pipait pieptul. Totul parea normal asa ca am recazut in meditatie, am trait niste viziuni foarte frumoase, apoi m-am trezit.
De atunci aproape la fiecare meditatie simteam cum toata energia se inmanuncheaza si trece printr-un punct, produce o implozie, urmata de o explozie ca un foc de artificii care apoi se imprastia pe meridiane in tot corpul. La inceput in plex, apoi in chacrele inferioare, si mai tarziu in omoplati, in regiunea inimii. La inceput au fost trairi neplacute insotite de o usoara teama, pentru ca era ceva ce nu am mai avut, cu timpul insa acest balans, intors pe dos, apoi crestere brusca de vibratie au inceput sa-mi placa. Chiar asteptam cu nerabdare dar, asa se intampla ca atunci cand astepti nu vine.
Anul trecut prin septembrie, exploziile au incetat brusc, ramanand doar cresterile bruste de vibratie si apoi revenirea la un nivel obisnuit, de fiecare data putin mai mare ca cel din-naintea inceperii meditatiei. Pana saptamana trecuta cand au reinceput in omoplati…oh…se simte asa de fain si azi… surprinzator, desi am incercat cam juma de ora sa ma relaxez si gandurile nu vroiau sa taca, pe neobservate am cazut in nimic, apoi m-a trezit o explozie, insotita de o fierbinteala placuta in obrazul drept, chiar sub ochi, urmata de o urcare ceva mai ciudata, de culoare aramie, a vibratiilor in tot corpul. M-am trezit din cauza aceasta am zambit, gandind bucuroasa ca in sfarsit incepe curatenia in cap, apoi mi-am dat seama ca desi trecusera doar 45 de minute, aveam impresia ca azi este o alta zi.
Inainte sa intru insa in relaxarea de azi, de fapt de ieri seara, urmaresc intr-un alt plan, un corp de-al meu din cristal.Sta cu mainile usor ridicate pe lateral, undeva pe o coama de deal si nu face nimic, doar scanteiaza in bataia soarelui. In interior in zona plexului,un izor de lumina galbui portocalie, imprastie, la inceput mai slab, apoi mai puternic, in jur, raze.
Azi dimineata mi-am amintit ca l-am lasat pe deal si ma uitai sa vad ce face. Acelasi nimic de ieri. Se suprapune dorinta de ingenunchere si astept sa-l vad asezandu-se pe genunchi, dar, spre marea mea surprindere, un alt aspect, fantomatic, se desprinde, se indreapta spre corpul de cristal, se opreste in spatele lui si se aseaza usor lateral, in genunchi. Sunt peste poate de mirata de imaginea neasteptata si ma gandesc de ce nu ingenuncheaza corpul de cristal. Aud un raspun imediat: Un corp de cristal nu ingenuncheaza niciodata.
Nu am nici o explicatie. Dar e frumos.

Reclame

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.