Spirit

Sub coroana acelui pom, intr-o imensitate de culoarea intunericului cu stele, ghemuit, dormea un spirit urias. Tresarea din cand in cand si gemea in somn sub inchipuirea unui vis dinamic si de multe ori cu conotatii de cosmar. Langa el, doi ingeri si o bufnita curioasa ii pazeau somnul agitat. Chiar si stelele ce ingreunau cu frumusetea lor cerul, priveau curioase spre spirit si se mirau in secret, oare ce viseaza.

O raza jucausa cazu pe ochiul adormitului si-i brazda pe obraz o dara aurie. Era o raza a soarelui care se ivea somnoros si el, de dupa dealul dinspre… rasarit. In ultimele tristeti ale somnului adanc, uriasului i se amestecau, triluri ciudate de paseri certarete, deschise ochii si vazu lumina, se ridica buimacit, frecandu-se la ochi, neancrezator. Deci a fost un vis?! Parca, mai mult cosmar, sau doar unul obositor si lung? Se ridica in picioare, capul despartea coroana copacului iar umerii parca sprijineau boltile cerului albastrui, atunci cand se indrepta din sale si se uita in toate cele patru vanturi.
Nu mai conteaza ce a fost se gandi uriasul bland, cu un zambet larg pe buze, in timp ce parul usor albit de somn, ii curgea lenes pe umeri, acum incepe o zi. Si in timp ce se bucura de rasarit, cu mainile in sold, isi facea planuri: sa vad, cum ma bucur azi de ea… viata din aceasta zi.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.