Intuneric

De mii de ani, ne povestim, unii altora, povesti cu strigoi. Noaptea ne ies din dulapuri si de sub pat, infatisari hidoase si striga la noi: bau!
E asa ca si cum ne uitam la un perete unde se intinde o umbra a unei bestii si noi intrati in panica ne gandim, modern, ca precis este un rotweiller urias. Daca nu o luam la sanatoasa plini de groaza si avem rabdare sa vedem cum dupa colt apare un pincha pitic, mai mai sa aiba doo kile, ce ranjeste la noi diabolic. Ioi! 🙂
Intunericul se manifesta doar prin oameni si prinde contur, ca suport avand nimic altceva decat frica. Fricile, si de acestea suntem plini, sunt singurele alimente ce hranesc intunericul din noi si cel din jur, este singurul agent transportor prin care putem fi atacati, manipulati, atacam sau manipulam.

Reclame

4 comentarii

    1. Din cate am observat eu, este singura modalitate de a-l lumina. Cand m-am apropiat de intuneric, fara frica, am simtit la un moment dat in spatele lui si in el o iubire imensa la care am raspuns cu iubire. Si azi asa, maine asa, a inceput sa se lumineze de ziua….

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  1. Asa este…primavara la mine incepe devreme…
    In privinta comentarilor, acestea au fost dintotdeauna in mine…chiar daca uneori au ramas „aparent” acolo…Nu cunosc indiferenta (?!)…dar stiu ca lucruri uneori „mici”…pot strica lucrurile cu siguranta …MARI.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.