România când dorm

România…peste care un cerc alb foarte puternic, lumina până ușor dincolo de Carpați. În întuneric rămăsese o parte din Moldova, toată Dobrogea și o parte din Oltenia unde Bucureștiul era tangent cercului.
Am deschis ochii, deranjată de lumină. Luna încă destul de plină, mă privea prin geam, insistent.
Aha! Adormisem cu harta României sub pleoape. Cred că mi-e dor.

Reclame

4 comentarii

  1. Nu-mi plac umbrele despre care spui. Mi-ar plăcea ca lumina să cuprindă granițele acelea reale, ale românilor trăitori pe pământurile lor din strămoși.
    Dar nu am ce face, nu sunt eu trimițătorul luminii, nu sunt eu paznicul aștrilor zilelor și ale nopților.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. De locurile acestea unde ma aflu si unde te-ai aflat…poate sa-ti fie dor…este firesc…Dar aceste locuri minunate, poate la fel de minunate ca alte multe locuri de pe pamant…astazi se afla la cheremul nebunilor. Oamenii acestor meleaguri, in mare parte, au inebunit…Este o faza agravanta a inconstientei…Ne respectam atat de putin intre noi…oamenii, incat pentru ceea ce ne inconjoara…n-a mai ramas nimic…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.