Coloane

Azi, o zi, la început normală, cafă, trezire lentă, fără emoții speciale, apoi liniște sufletească, un acum, aici și acum printre care se strecoară firicele de bucurie și drag de viața.
Plec la lucru, soare, cer senin, nimic special.
În tren, urc, aștept să pornim… Conductorul anunță în microfon, că trenul se întârzie până la o oră nedefinită, din cauză de intervenție medicală. Aștept liniștită că am timp, am senzații ciudate, suntem apoi invitați să luăm alt tren, mă ridic, la doar trei scaune mai în urmă, agitatie controlată, un medic îngrijește un călător. Inima mi-e cuprinsă ca de o gheară rece, nu știu de ce sunt sigură că acel bărbat, pe care nu-l văd și nici nu știu că este unul, se pregătește să plece. Am în gât un plâns, am teamă de necunoscut, unde mă duc… mă întreb deși nu mie îmi merge rău.
Mă gândesc că mi-ar prinde bine vre-o lună de singurătate în munte dar știu că revenirea în oraș mi-ar fi și mai grea.
Cobor în gara orașului unde lucrez, doi adolescenți, el și ea… El o poartă de mână parcă ar avea cel mai scump lucru din lume, îi simt bucuria, îi simt sentimentele ce nu pot fi explicate în cuvinte, ea, ca un puiuț protejat, este fericită și se simte protejată, iubită și iubește. Zâmbesc. Mă cuprinde bucuria.
Lucrez, o vreme…
Acea doamnă cu doi copii…
Căutăm împreună sandalele cele mai potrivite pentru băiețelul ei de cam 4 anișori. Ea spune că trebuie să găsească acum ceva că în două săptămâni merge la spital și nu mai are timp. Găsim, merge la caserie, dar înainte îmi mulțumește pentru sfaturi, eu îi urez însănătoșire grabnică.
Mă privește cu ochi albaștri tulburi…
-Am cancer.
Nu am cuvinte, imediat, ….Abea atunci îi aud plânsul în gât, disperarea, frica, teama, dorul de copii.
-Ce prognoză dau medicii? întreb.
-54 la sută.
-Ha! mă dau veselă, asta deja este mult… dar simt, cum în gât mi se cuibărește plânsul.
Așa,pe metru pătrat, unii vin, alții pleacă, unii sunt fericiți, alții plâng.
Viață pe metru pătrat, coloane care vin și merg.

Reclame

5 comentarii

  1. Viaţa pe metru patrat este supusă confuzilor…Este ca si cum ai vrea să vezi o poză lipind-o de ochi. Vei vedea nişte forme, nişte umbre despre care iţi poţi imagina orice. Cand însa te dai câţiva paşi mai înapoi, eventual acolo la munte unde îţi este „teamă” să mergi, vei vedea ANSAMBLUL, un ansamblu PERFECT.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Încep eu să-l văd și aici. Ieri a fost o zi frumoasă pentru mine. Cândva, participarea în acest fel la trăirile oamenilorde lângă mine, m-ar fi întristat. Ieri a fost o contemplare din interior și totuși la distanță, fără să mă atingă emoțional neplăcut, fără să mă scoată din compasiune. A fost foarte frumos. La munte aș merge totusi cu mare drag. Poate, poate…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  2. Uneori, întâlnirile cu viața sunt ciudate, alteori dor, chiar dacă nu este vorba de propria noastră viață.
    Dimineață au fost nori, dar acum văd munții, care sunt la circa 100 de kilometri și care au cușme de zăpadă. Sunt vesel și mi-e bine, este soare.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.