Cartea vieții

M-am trezit, pur și simplu, pe la cinci dimineața. Acu mă simt deja cam obosită deși nu am făcut mai nimic.
Este nouă dimineața și mi-s ruptă. Mă așez pe pat și închid ochii, mai am timp până merg la lucru. Mă restabilesc în aici și acum, fac curățenie în mine și în casă, energetic, lumina de sub pleoape se întețește și încep să disting, vag ceva…Aștept imaginea ce se apropie… Este EA Mama noastră, în aceeași eșarfă învăluită, mult mai strălucitoare, același chip fără distingere în spatele luminii aurii, sau este lumina însăși. În mâini invizibile ține cartea și o floare de crin, pe care mi le înmânează. La început nu știu ce carte este aceasta, dar mai apoi îmi dau seama că este cartea vieții mele.
-De acuma, ești în stare, să scrii singură în ea, mi-a spus Mama.
Am emoții și ușoare îndoieli că întradevăr sunt în stare să o fac. Nici nu știu cum e aia dar mă bazez că Smaranda mare știe despre ce-i vorba.
Duc floarea și cartea la frunte și mulțumesc, apoi cobor în templul din inimă unde o așez deschisă pe pedestralul din cristal, special pentru ea. Între paginile deschise, așez floarea de crin.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.