2Mai2015

De câteva zile, poate chiar o săptămână, nu am reușit să-mi ridic conștient vibrația.
Atunci când alunec din ce în ce mai profund în griji și ies din încredere, știu că am scăzut îngrijorător în vibrație. Când se mai întâmplă și câte un cerc vicios că deși mă așez să meditez, nu-mi iese, din varii motive pot zice mantre și rugăciuni câte-n lună și stele, acestea mă ajută doar să nu cad temporar mai jos de nivelul îngrijorător.
Când meditez cu muzică, este una, când meditez în liniște(foarte rar posibil) este alta și mai meditez cu plăcere cu televizorul aprins, care merge pe un documentar liniștitor.
Vocea povestitorului, povestitoarei, de cele mai multe ori plăcută, teme astronomice sau despre oceane, mă ajută să mă relaxez destul de repede, mă simt în siguranță și păstrez în permanență ca printr-un canal, legătura cu realitatea 3.
Azi, un documentar în Mediterana, despre un pește din adâncuri, ce a inspirat probabil miturile marinărești despre sarpele de mare. Un pește de mare adâncime, foarte lung și plat, are o înfațișare ciudată și frumoasă în același timp. Cei care-l filmează, au și camere de luat vederi prinse de balize printr-un lanț lung de 2500m.
Închid ochii ascultând vocea povestitorulu, sub pleape, imaginile din documentar continuă mai puțin clar, așa cum mi le imaginez eu din cele ce spune acesta.
Apoi sunt eu care de-a lungul lanțului, mă scufund, părul se ridică în sus, mâinile la început pe lateral, apoi le adun pe lângă corp. Se face tot mai întuneric în timp ce cobor. Am totdeauna un pic de teamă când mă duc așa fără un țel. Mă las totuși în voia căderii. Se îngustează totul într-un fel de canal tot mai strâmt spiralat. Am vrut să spun elicoidal da nu știu dacă-i corect.
Sunt în mine în fața unei porți rotunde, care arată cumva șod și-mi amintește de obiectivul de la aparatul de fotografiat vechi. Se închide și se deschide ritmic, alb, parcă în ceva petale subțiri și totuși un pic cam tehnic. Îmi amintește mai mult de un dispozitiv decât de chestii de ezoterică și ….
Lumină, energii în văltori cuminți și neregulate, parcă bolborosesc precum lava în vulcane, alb, subțire, fluid….Nu simt dilatare deși sper că reușesc să o fac, aștept cu bucurie momentul căderii care anunță de fapt ridicarea în vibrație, bâzâitul relaxant ca și cum aș fi într-o cameră trafo. Chiar dacă reușesc doar 3 minute să ajung acolo, mă simt bine,conectată și încărcată. Dar azi…mă zoresc singură să ating momentul binecuvântat că în orice secundă știu (prezentă fiind și în 3) se va auzi din bucătărie: Smaranda…. micul dejun e gata!

Reclame

2 comentarii

  1. Cand nu-ti propui sa meditezi…meditezi. Meditatia este un mod de viata ce nu trebuie controlat. Este de ajuns sa „zambesti” vietii si viata iti va raspunde zambetului. Este cea mai simpla, mai naturala meditatie : sa „asculti” …zambetul…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.