Luni

În vis primesc o scrisoare. În fața mea plutește o foaie albă de hârtie pe care este scris cu cerneală albastră, de mână, o scrisoare. Am reținut din ea doar următoarele:
Draga mea
Îți trimit un sărut italian, pe obrazul tău drag.
Restul nu am apucat să-l citesc, să-l înțeleg. Când primesc chestii de genul ăsta, un aspect se impacientează că dorește să înțeleagă ce-i scris, altul se teme că uită până dimineață, așa că în abrambureala asta reușesc să țin minte doar chestii scurte.
Discul alb al lunii pline acoperit cu pânze de nori, îmi bate în geam. Deschid ochii. Oare cât e ceasul? Mă gândesc la scrisoare…. o cerere de prietenie? Probabil, căci sărutul era trimis pe obraz.
Nu mai pot să dorm, merg în bucătărie să-mi fac o cafă, 5,30. Nu-i bai, am timp să mai dorm căci merg abea la 12 la lucru.
Pe la 8,50 eram deja somnoroasă, mă întind pe pat… în câteva secunde, deja prima explozie în plex. Ioi ce fain. Vibrația se ridică. Lângă pat, un cal. Ondine, tu ești? Nu nu-i ea. Calul are călăreț, o umbră melancolică, cu privirea departe în zare. Calul este când alb, când negru, gâtul frumos arcuit cu coama împletită în șuvițe, Fiecare șuvită este împletită de trei ori, apoi înnodată elegant și restul cade frumos pe gâtul delicat și subțire. Botul, este ceva mai lunguieț și mai subțire decât la caii pe care eu îi știu. Dă din cap, mă adulmecă, mai dă din cap. Mă gândesc că ar fi util acum să înțeleg ce zice calu, că de la stăpân nu pot aștepta o vorbă căci împlântat în șa nu zice nimic, în continuare, nici nu mă privește din umbra coloanei lângă care stă.
Apoi, tot lângă pat, o doamnă. Am impresia că o știu de undeva. Durdulie și scundă, părul negru, vopsit, până la umeri, sârmos, poartă o bluză roza sub un sacou alb. Poartă ochelari înguști dreptunghiulari cu rame subțiri negre. Nu știu ce face acolo. Glasuri de copii, vorbesc ceva apoi sunt într-o fabrică de împachetat țigări, pe bandă cu privirea în sus la șina cu ventuze care apucă pachetele de țigări și le transportă undeva.
O altă explozie în umărul stâng de data aceasta, o ușă se trântește, unul merge la duș, altul la școală și unul își face o cafă în bucătărie. Corpul salivează puternic, stomacul strigă după mâncare și vezica stă să plesnească. OK. Fu destul pentru azi.

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.