Acuma… fiecare dintre noi a fost într-o situație arzătoare în care ne-o mâncat tare rău să aflăm răspunsuri. Putem cere ajutorul îngerilor sau unui clarvăzător. Nimic rău, la prima vedere, nici la unul nici la altul.
Acuma, imaginați-vă voi că stați jos la capătul scării și cereți ajutor strigând în sus la cineva care vă poate ajuta cu un răspuns la întrebarea care vă frământă.
Presupunem că un, hai să-i zicem înger, ar putea (deși nu poate că nu are cum, căci informațiile pentru mine le pot accesa doar eu) să afle un răspuns. El ți-l trimite în jos. Trecând răspunsul prin toate spațiile de cunoaștere. Acesta, răspunsul, se distorsionează, se încarcă cu ceață și confuzie și ajunge la tine, foarte probabil distorsionat.
Clarvăzătorul te accesează pe tine, tu primești răspunsul la întrebare, acesta coboară la nivelul de accesare al clarvăzătorului, deja contorsionat, clarvăzătorul îl preia, îl trece automat prin propriul filtru și îl primești, probabil cu o mare marjă de eroare, dacă nu total fals.

Reclame

6 comentarii

      1. Miracolele ar trebui să fie ceva normal așa ca și cum respiri, întreaga viață ar trebui să fie un miracol natural. Că nu-i așa…. Doamne câte lucruri prost înțelese zac în noi. În ultima vreme mă tot întreb cum de a ajuns omenirea atât de strâmbă. O fi fost un accident, o fi fost voit, o fi fost…. ce?

        Apreciat de 1 persoană

      2. Miracolele sunt ceva normal, până și firul de iarbă e un miracol… doar că noi nu le observăm. Ni se par firești, exact așa cum ni se pare firesc să avem o mulțime de binecuvântări.
        Doar când pierdem ceva realizăm cât de mult ne lipsește.

        Dar uneori, când avem cumpene în viață, când știm cu logica și exemplele din jur că „nu se poate”, iar sufletul nostru e curat, disperat, strigător, suferind, îngenuncheat… când ne strigăm durerea clar și fără sunet…. când acel „nu se poate” se schimbă în ciuda logicii… la acest gen de miracol mă refer eu.

        Omenirea e strâmbă. Eu nici măcar nu cred că noi, oamenii suntem răi voit. Mai degrabă grăbiți, superficiali și astfel generăm rău. Sigur sunt și unii care se nasc cu răul în gene, dar cred că segmentul e foarte mic, sunt doar excepții de la regulă. În rest și noi, „bunii” facem greșeli, așa cum spuneam din grabă, superficialitate, poate uneori comoditate.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.