Duminică

În sfârșit, azi am reușit să-mi mișc vehicolu, să-l lămuresc să mergem în parc. De fapt inițiasem eu o plimbare cu Schatzi2 la o grădină de vară din apropiere, unde bănuiam eu că ar fi trebuit să fi început din nou, ca în fiecare an vara, muzică life de jazz și dixiland-band. Dar cum copchilu era chinuit de lene am plecat singură în parc. Sunt foarte puțini oameni pe drum. Mai mult prin cofetării, în fața soarelui, localnicii sunt ieșiți la o înghețată și o bere.

Lângă lacul Talaue, mă opresc pe iarbă scurtă și trifoi, mă așez pe jachetă și privesc în jur. Câtă abundență de vegetație! Lacul este artificial și naturalizat, înconjurat de mulți pomi și stufăriș, pe lac nuferi albi, lotuși și mătasea broaștei. Stânjenei galbeni și albi. Plin de zumzet de albine și alte zburătoare. Un lebădoi frumușel se învârte elegant prin zonă și-mi trage cu ochiul, rățuște sălbatice se ciondănesc pentru ceva ce numa ele știu .
La toată chestia asta, în germană, îi zice biotop natural. Nemții reinventează natura, mă gândesc râzând.
Încă râzând, m-am lăsat pe spate, admirând norii pe cer, piese albe de puzzel, aruncate când aparent neglijent când parcă imitând dantelării mișcătoare. Închid ochii și inspir cu nesaț mirosul florilor și ierburilor de câmp. Mă bucur așa de mult și mă simt foarte bine. Sub pleoape apare un alb strălucitor. Acesta este pentru mine un semn de curățenie spirituală a locului. Cu timpul culorile s-au schimbat, din alb în verde, apoi galben, mai apoi roșu vișiniu, iarăși alb, iarăși verde.
Râd de-a binelea în mine și mulțumesc în gând cu mare drag, tuturor spiritelor naturii.
-Doamne, ce frumos ați făcut aici, dragii mei.
Ne speriem amândouă: și eu că o văd și ea, doamna spiriduș, foarte mirată că cineva vorbește în frecvența lor și le mai și mulțumește. Mă privește cu o moacă foarte mirată și curioasă. Nu-i văd decât capul cu pielea feței deosebit de albă și delicată și părul scurt și ciufulit, galben-portocaliu-roșcat-strălucitor. Bănuiesc că nu sunt mulți oameni care se plimbă pe aici și se gândesc să le mulțumească pentru ceva.
Râd din nou și cred că apoi am adormit sub cerul liber, mângâiată de vânt și miros de flori. N-am dormit, din fericire mai mult de cinci minute, că domnul lebădoi se apucă să tușească pe lac, nu departe de mine și mi-am dat seamă că mi-e o foame de lup așa că m-am ridicat și am plecat zâmbind spre casă.

Reclame

3 comentarii

  1. Rasaritul incepe cu prima raza de soare…ploaia incepe cu prima roua…focul incepe de la prima scanteie…iar fericirea?…mereu de la primul zambet! …O seara frumoasa si linistita!
    Dawn begins with the first ray of sunshine … rain … fire dew begins with the first start at first spark … and happiness? … Always the first smile! .. A beautiful evening and quiet!


    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Ma bucur pentru tine…Asa este…nu poti multumi indeajus, cuvintele nu pot cuprinde recunostinta ce te inunda in fata miracolului.cu care clipa de clipa ne binecuvinteaza Exuetenta…
    Eu am fost in padure sa adun noite si conuri de brad tinere,mustind de rasina. Din astea prepar un sirop minunat ce poate fi consumat si in caz de boala si de placere…Pentru prima data de cand culeg(an de an de vreo 20 de ani), am avut o strangere de inima pentru faptul ca le voi „fierbe”…ca sa le iasa toata rasina…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.