Trecutul

Cuvintele îmi curg destul de greu în ultima vreme. Rămân undeva deasupra mea și bântuie nehotărâte apoi se risipesc.
Am să spun pe scurt despre trecut.
Ani de zile am curățat sertare, am eliberat, am iertat, am vindecat…
Cânde eram convinsă că am terminat…. a mai ieșit ceva la iveală ce trebuia înțeles, vindecat, curățat. Și tot așa…
Amintirile, că frumoase sau mai puțin frumoase s-au estompat cu timpul, s-au golit de emoții, au rămas în urmă… Făcând loc unui, așa de mult lăudat și propovăduit, prezent.
De câțiva ani încoace toate înțelepciunile lumii ne înghesuie într-un prezent, în care musai tre să te găsești și nici nu vreau să contrazic, căci pare așa să fie.
Dar trecutul nu te lasă așa, cum cum crezi tu sau cum se zice în nenumărate pagini deștepte.
Am observat că o dată pe an, se împlinesc condiții, cândva în primăvară, o structură astrologică probabil, prin care trecutul poate să dea buzna peste tine, să te verifice, să te controleze dacă i-ai dat drumul cu adevărat, dacă te mai doare sau te mai bucură peste măsură.
Astfel, ca și cum m-i s-ar fi luat ceața de pe ochi, m-a năvălit trecutul cu înfățișarea văzută din altă perspectivă. Cald și rece, fiori de furie, de rușinea mea și pentru rușinea altora, un amalgam de sentimente contradictorii, ca atunci când stai tâmpit și te uiți în urma celui care credeai că te îmbrățișează cu drag dar el sau ea ți-a furat portofelu. Câte decizii aparent greșite, câte lucruri prost înțelese cu capul în carton. Îți vine să-ți tragi palme sau să-i strângi pe alții de gât.
Apoi peste tot travaliul un gând adie ca o boare: este trecut!, iar cuvintele care vin de undeva din depărtarea universului si-ți spun că nu ai făcut nimic greșit, că totul a fost așa cum trebuia să fie, se așează peste trupul ostenit ca un balsam.
Hu! Bine că este trecut.
Anul viitor când mai vine, trecutul va durea și mai puțin ca acest an sau poate nu va mai durea de loc sau poate nici nu mai vine.

Reclame

7 comentarii

  1. Trecutul este marea din care ne tragem seva trăirilor actuale. Neluarea în seamă a trecutului ar fi, zic eu, o mare greșeală, căci am uita de unde venim și, poate că nu ne-am mai da seama către ce ne îndreptăm.
    Poate că uneori nu sesizăm prea bine spre ce mergem, dar dacă nu avem în „priviri” drumul deja străbătut, nu vom reuși niciodată să realizăm încotro ne îndreptăm azi.
    Fiecare om are propriul său drum și nimic din cele trăite de alții nu i se potrivește exact. De aceea, cărțile, oricât ar fi ele de deștepte, nu pot decât să arate drumul urmat de alții, fără a putea să ne îndrume perfect pe propriul nostru drum.
    Dar acestea sunt numai gândurile mele, așa cum au rezultat din propria mea simțire a vieții.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Trecutul este MORT, este o mortaciune care miroase urat si nu poate fi altfel…Orice resurcitare, fardare, cosmetizare al acestui trecut, nu face decat sa starneasca…mirosurile putreziciunii. Asta in cazul in care trecutul nu a fost ARS. El nu va disparea in neant, el exista, dar una este sa cari in spate un cadavru, alta sa ai cenusa acestuia.
    Nimeni nu invata din trecut si nimeni nu este produsul acestuia. Daca este asa…inseamna ca jucam „batuta”, dans popular traditional…tot pe loc, pe loc, pe loc…
    Ce sa inveti din trecut?! Cine sa invete din trecut?! Mintea ASTA, care este conditionata de trecut, care are prejudecati, care judeca EGOTIC ?! Pai atunci nu este decat o adaptare la RAU ?! Rau cu rau…dar mai rau e fara rau (?!) OARE ?!
    Cand intelegi cum finctioneaza ego-ul, cand vezi mecanismele sale care lucreaza la toate nivelele fiintei noastre…GATA cu acest ego, gata cu trecutul care este o expresie a mintii egotice. Trecutul este INCONSTIENTA modului cum am trait, este reprezentat de aceste nenumarate erori…
    Cand REALIZEZU acest fapt, trecutul nu mai are nici o putere asupra ta. Cum sa mai revina puseuri din inconstient?! Inseamna ca acesta nu a fost ars, catarsisul a fost doar o amagire, ca si cum am trece repede cu mana prin foc, ca sa nu ne arda, dar care ne parleste doar pasul de pe mana…Asta nu este CATARSIS. Catarsisul nu este un scop in sine, este urmarea CONSTIENTIZARII ego-ului, a faptului ca esti o marioneta in mana acestuia, in mana altora…ca nu-ti apartii. Atunci treiesti INSUPORTABILITATEA acestui fapt, adica nu mai poti trai astfel…este peste tine, ceva, CINEVA din tine nu te mai lasa, te arunca in strada in pielea goala…

    Apreciază

    Răspunde

    1. Așa cum zici, dacă trecutul vine și te încearcă înseamnă că nu l-am ars complet, că doar am crezut că am facut-o. Mă trage de mânecă și-mi spune că nu-i gata. Foarte simplu.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Siplu si nu prea…Arderea trecutului nu este un scop in sine. Catarsisul este consecinta TREZIRII la realitate. A-l arde la foc „mic”, cand si cand, atunci cand vin din inconstient puseurile gunoiului bagat sub pres, nu face decat sa amane, sa cronicizeze boala…Si bola este EGO-ul…Este acelasi si acelasi cerc vicios…El trebuie rupt, dat acest „trebuie” nu este o conditionalitate impusa de gandul tau, de dorintele tale…Acestea… gandul, dorintele, scopurile, apartin tot ego-ului. Este nevoie de multa atentie, de multa energie…Ego-ul s-a invatat sa fie viclean, este ca o autoprotectie a acestuia, este o lupta de supravietuire a acestuia cu el insusi…generand ideea ca trebuie sa scapi de el, prin EL. Este IMPOSIBIL asa ceva, este un non sens.
        Iisus spune ca trebuie sa te nasti a doua oara…dar nu poti sa te nasti a doua oara…fara sa mori, fara sa mori pentru TRECUT, iar trecutul este EGO-ul.

        Apreciază

  3. In cartile lui Lazarev am citit prima oara despre acest fenomen anual, de „conectare” a trecutului. Daca nu ma insel, tot el vorbea si de o „conectare” a viitorului, a urmasilor, care e o alta perioada din an. Oricum, esti prima persoana care confirma asa ceva, din cate cunosc eu, evident 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Din Lazareev am citit doar o carte de inceput. Unele chestii m-au ajutat ulteriorr foarte mult. Despre revenirea ciclica de care aminteam este o observatie personala de ani de zile/
      Sunt inca in Romania, de aceea raspunsurile la comentarii vin la intervale destul de lungi.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.