Da! Daaarr…

No, tăți avem năcazuri și probleme. Când discutăm unii cu alții, unii se plâng, alții ascultă și încearcă să dea soluții și sfaturi. Nici la mine nu-i altfel dar am învățat următoarele: când cineva se confesează, eu ascult cu răbdare(mai mult sau mai puțin) și dacă totuși mă împinge aghiuță să zic ” ai încercat să faci așa sau să gândești așa” – că vezi nu vreau să țin experiențele de viață doar pentru mine- când vine momentul în care partenerul de discuție zice „da! Daaarr…”, atunci închid automat gura și doar mă fac că ascult.Știu că nu mai are rost să spun ceva.
Mă văd pe mine acu câțiva ani, victimă și ocoșă, cea mai cea și mai- mai. Mă tot întrebam eu când vorbeam cu cineva mai înțelept (foarte rar), de ce la un moment dat persoana respectivă tace și doar ascultă. No, amu știu. Acum pot să râd sincer de Smaranda de atunci.
Să nu credeți că obiceiul prost ne părăsește chiar așa repede, numai pentru că l-am localizat și știm de el.
In România, nu demult, intr-o discuție cu cunoștințe, s-a deschis subiectul: ce-i omu. No și un băiat s-o apucat să-mi povestească propria părere….când io…Stați să vă zic. Până să observe , observatorul ăla de care tot zice Călin că eu sunt pe cale să fiu proastă….gura o și vorbit. Nu mult, dar fu destul, cât să-l întrerup pe om și să mă privez pe mine de vederea dintr-o perspectivă nouă, cea a a colegului de discuție. Am observat imediat că am făcut o greșeală dar nu am putut-o repara.
Azi imi amintesc din nou, a nu știu câta oară și mi-e rușine și mă simt tută și mă înspăimântă cât de puternic sunt, încă, ancorate în mine unele obiceiuri proaste.
No amu așe-i cum îi.

Reclame

2 comentarii

  1. Păi dacă tot mă pomenişi (mai pe olteneşte), tăt îi binie daca conştientizezi…Amu nu zic că nu suntem perfecti, dat trebe sa si REALIZĂM acestă perfecţiune în noi, s-o simţim ca respiraţia…
    Oamenii , când se confesează, este ca la spovedanie, au nevoie de un ascultător, nu de un inerlocutor. Dacă încerci sa-i priveşti când o fac…vei vedea că ei nu „vad”, că au privirea pierdută, că privesc in gol, atât sunt de „prinşi” de problemele lor…De fapt ei sunt aşa…deoarece nu pot fi ATUNCI altfel. Ei nu vor să se schimbe, să vadă altfel, ei vor s-şi rezolve problema, să ţină cont numai de aceasta, nu de context. De cele mai multe ori …EI sunt problema.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.