Cine?

Am întâlnit în imaginație un bărbat (îl întâlnesc câteodată în real în tramvai). Îmi spune că nu poate să stea în prezența mea prea mult căci îi neliniștesc demonul. Întradevăr în spate duce ca pe un rucksak, un demon. Primul gând a fost:
-Săracul om!
Apoi, uitându-mă mai bine, demonul săracu era tare leșinat și plictisit, fără vlagă.
-De ce nu-i dai drumul să plece?
Omul stă pe gânduri și parcă se trezește dintr-un vis.
-Nu pot să-l las căci m-am obișnuit cu el. Ce mă fac dacă pleacă? Nu mai știu să mă descurc în viață și dacă îi dau drumul va trebui să mor.
-Dar moartea în sine nu este un lucru rău, încerc să-l consolez.
-Da, dar mă tem de ea că nu știu ce urmează.
-Păi, vor veni îngeri să te ducă acasă.
-Nu mai am destulă lumină să mă fac văzut și remarcat de ei. Mă tem că rămân prins între lumi.
-Roagă-te, roagă-te, am spus. Chiar dacă începi să te rogi pentru lumină în ultimul moment tot vei mai avea vreme să aduni atâta vitalitate cât îți trebuie pentru transfer.
Stă pe gânduri apoi mă întreabă:
-Este adevărat?
-Ți-am vorbit din inimă, cred că da! este adevărat.
Mi-a întors spatele și a plecat gândindu-se.

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.