Înaintași

O zi aparent normală astăzi. Un flash în care nu vine nimic mai mult decât următoarele cuvinte: să se tăgășească! (adică să se primenească, să se curețe, să se pregătească). Cuvântul acesta îl știu de când eram mică la bunici la Talpoș în Bihor, dar nu l-am mai auzit mai bine de 20 de ani. Mi se pare interesant.
În ultimele zile m-am tot gândit cum să fac să las în urmă, pentru copii mei, curățenie strămoșească. Munca de curățenie pe arterele înaintașilor care se unesc în mine și în copii am început-o de mulți ani dar mă împotmolesc mereu în curățenia ce ar trebui făcută pe încrengătura familiilor ce se unesc în tatăl copiilor mei. Nu vrea nimeni de ”acolo” să vorbească cu mine și deși i-am chemat de mai multe ori de ziua morților să se adune spre împăcare și vindecare, nu am avut succes.
Mă așez pe pat, la amiaz, fără o intenție specială dar simt prezența Arhanghelului Uriel. În fața ochilor văd piața de legume din Arad, unde pe vremuri când eram mică, mergeam sâmbăta cu mama la piață să mai vindem surplusul din grădina de zarzavaturi. Tata mai venea cu noi, se apropia incognito de masa mamei și o lăuda în gura mare:
-Vai doamnă ce produse de calitate aveți și…ridichile ce bune suuunnt!
Azi imaginea aceasta cu tata. Nu m-am gândit de mult la el. Imaginea se tulbură, în mijlocul unui con din lumină aurie tata, are părul de aur, vâlvoi, mă privește în ochi și spune:
-Iertare!
Nu simt iubire sau supriză, că de-o vreme când trec dincolo iubirea nu se simte la fel ca aici, este o demnitate, o măreție ce nu se poate explica. Îngenuncheat, tata, spune din nou iertare.
-Ești pregtătit să vindeci prin iertare? Ești pregătit să te ierți și să ierți din toate viețile de la începutul timpului, în toate dimensiunile?
-Da!
Îl înconjor și revin în față sărutându-i fruntea luminată de aur.
Deasupra în con simt prezențele oamenilor ce au murit înainte să mă nasc eu, din ambele familii, ale tatei și ale mamei: Lina, sora noastră, bunicul Simion, tatăl mamei și bunica Elena, mama tatei.
Un copac falnic, crește și se înaltă, un stejar, cu rădăcini adânci și tulpină stabilă și groasă. De partea familiei soțului, rădăcinile sunt putrede și putreziciunea ocupă și o parte din tulpină. Mă necăjesc văzând putregaiul și sunt convinsă că deși am promis că nu voi închide ochii până nu voi lăsa copiilor mei o viață curată plină de șanse și bucurie, nu voi reuși să mă țin de cuvânt.
Mi se spune să fiu atentă și să aștept.
-Suntem pregătiți să vindecăm prin iertare, spun umbrele ce se rotesc deasupra imaginii îngenuncheate a tatei.
Mirific și binecuvântat, partea sănătoasă și strălucitoare a copacului se îngroasă, se dilată, anihilând începând de la coroană în jos, spre rădăcină, putreziciunile din încrengăturile prin alianță.
Vindecare prin iertare.

Anunțuri

4 comentarii

  1. Da, e simplu! Se aplică Iertarea și schimbarea sistemului de gîndire… cineva care să nu mai gîndească și să facă ceea ce au făcut ei. Nu ți se dă degeaba asta, poți să duci… iar printr-unul singur ajutorul este neprețuit.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s