Portale

Păi ele se închid și se deschid una într-una. Nu le văd eu pe toate sau chiar puține că la câți oameni mor și se nasc în jurul meu, toată ziua ar trebui să fiu ocupată să casc gura la ele până aș ameți. Credeam că la plecare portalele se deschid repede și se închid la fel de repede. Nu. Se pare că au nevoie de timp.
Prin martie, ședeam în fața laptop-ului și scriam ceva când am simțit formarea unui portal. Fascinant. Am știut că opa se pregătește de plecare. M-am impacientat că deși are 86 de ani, no…tătuși nu ți-i tot una. Oma și opa se pregăteau să plece în România, am încercat diplomatic să-i întreb că nu-i cumva prea lung drumul spre țară mai ales că opa îi cam slăbit.
Au fost, s-au întors, opa arăta mai bine după o cură eco românească.
Am crezut că am avut halucinații referitor la portal. Între timp au murit alții, soția unui prieten bătrân, mama bătrână a unor prieteni buni și…no, lumea pleacă unde-i dusul.
Duminică l-am visat pe opa într-un flaș: sufletul său auriu ședea gânditor cu fața spre o fereastră de unde venea o fantă de lumină aurie.
Abea acum e deschis portalul. Vehicolul dă semne că va rămâne gol. Dar sufletul, sufletul acela de aur emană bucurie…și dor de casă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s