Porțile Cerului

O fierbere de pânze alb-gri mă duc cu gândul că fără intenție am urcat la porțile Cerului.
Îngenunchez. Sunt un soldat bătân îmbrăcat într-o armură arămie și capul gol și albit de vreme, spirit vechi, aplecat peste genunchiul drept, cu privirea în pământ, smerit.
Sunt dojenită și deși cu blândețe și parcă pe merit, în mine clocotește un vulcan. În fiecare pumn țin stâns cu putere câte un capăt de infinit. Energiile vibreză cu o forță inimaginabilă și din efortul de a le ține sub zăgaz parcă-mi vine să urlu, pe dinafară aplecată și ascultătoare, pe dinăuntru un clocot și-un vuiet. Mi-e teamă să dau drumul acelui răgnet alb-albastru căci aș putea răni universul și tac poruncind uraganului din mine să se liniștească.
Tu știi cât ești de puternic Spirit, îmi spune gândul acela ce trece de poartă, și-i dau dreptate și mi-e rușine de slăbiciunea mea de moment.
Un uriaș bătrân, un titan călit în bătălii are parcă nevoie ca de viață, de o mângâiere ca o adiere de vânt. Aștept și încep să curg precum timpul lăsând în urmă o boare de toamnă timpurie.
Apoi… am dispărut, fără să se întâmple nimic.

Anunțuri

4 comentarii

  1. Pâi câte milioane de existenţe ducem în spate, nu este de mirare să ne mai apară străfulgerări.ale acestora… Este foarte important să putem stăpâni fenomenul…dacă chiar voim să-l aprofundăm. Fără o pregătire, fără o anumită maturitate spirituală…este priculos să aflăm ce am fost şi ce am făcut în vieţile trecute. Nepregătiţi nu vom rezusta şocului.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s