Apă

Spre dimineață visele s-au înghesuit compact. Venea inundația. Am privit în mine și o vedeam venind. Căutam cu înfrigurare locul unde să mă refugiez. Venea de peste tot, amenințătoare. În orășelul în care mă aflam, case puține, străzi largi aproape goale de circulație. Din dreapta apa urca din ocean încet dar sigur dar nu era așa de neagră cum am văzut-o eu în imaginație. Era apă din ocean. Împreună cu alți oameni ne-am urcat pe o masă și era puțin căci apa venea, apoi am urcat la etajul unei case și era deasemena puțin, apa creștea și creștea, apoi am urcat pe acoperișul plat al acesteia și nu era destul căci apa urca.
Am stâns din ochi și când i-am deschis, era noapte și eram deasupra oceanului Pacific la nord-est de Japonia. De acolo cu privirea spre Asia vedeam un vapor plutind pe apă la distanță mică de malurile Rusiei, maluri care erau în proporție mare acoperite de ape. La capătul curburii pământului Suedia și Norvegia erau insulă, Finlanda parcă nu mai era iar o parte din nordul Europei era deasemenea inundat.
-S-a deschis Pasajul de nord. Acum este tot anul navigabil, aud spunând în gând.
-De ce? întreb așa foarte normal.
-S-au topit zăpezile.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s