Simt…

pericol. De câteva zile… simt din nou pericol iminent. Mi-e clar că sunt racordată la nebunia lumii, la zbuciumul, la tumultul emoțiilor negative care înconjoară pământul ca un giulgiu. Încerc să ies de fiecare dată din strâmtoare refugiindu-mă în spațiul centrat și plin de iubire, în templul inimii, plecând urechea la susurul izvorului etern. Totul este așa cum este, rămâi în plutire, departe de zvonuri și tânguieli, mi se spune.
Cu o ureche ascult izvorul cu alta… ascult îngrijorată la uraganul uman cum vuiește, plânge, urlă, se zbate într-o încrâncenare furioasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s