De poezie…

De-atâta poezie plin e cerul
Căci sufletele cântă-n cor,
L-i s-au trezit vehicolele vieții
Și pline sunt de dor.

Surpinse de miracolul iubirii,
Sunt flori de ghiocei ce se ivesc
La începutul toamnei sorții,
Timizi de sub zăpada nopții
La cer zâmbesc.

Își freacă ochii
Nu le vine-a crede
Că zvonuri dulci  șoptesc ușor
Să steie treji deși nu-i primăvară
Căci în rochițe albe îmbrăcați,
Ei nu mai mor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s