Prezent

Ești atât de prezent încât de cele mai multe ori nici nu te simt. Întrețesut parcă într-unul nici nu mai știu unde mă termin eu și începi tu, unde se găsesc granițele dintre noi. Când mă gândesc parcă mă trec fiori de spaimă.
Doar când te mai fâțâi prin templul inimii, te mai simt și mă uit fascinată cum îmi pui în încurcătură îngerii îmbujorați când îți privesc frumusețea spiritului.

Anunțuri

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s