Inimaginabila prostie!

Aia, aia, bla, bla…. mă cuprinde o oboseală cruntă. Simt nevoia să meditez. Pun căștile pe urechi, melodia preferată care merge o oră și 11 minute. Mai perfect de atât nu se poate. În casă liniște, soarele mă mângâie pe obraz prin obloanele semicoborâte. Cad, cad, cad… obrajii îmi ard și simt cum plec în întuneric…. departe, departe, timpul se dilată, am impresia la început că este foarte scurt, apoi foarte lung, apoi nu mai am nici un punct de referință. Oare am adormit?
Piiuuuung! Un gând mă ajunge la marginea timpului: tu nu ai făcut mare lucru azi în casă. Ai călcat doar câteva haine, ai spălat câteva vase, ai fost în oraș la câteva cumpărături și… acuma dormi. Da! Și ai făcute vreo trei poze, nu neapărat reușite. Iară cu toamna… aceeași toamnă ca și acu trei zile.
Într-o fracțiune de secundă am fost din nou la intrarea tunelului pe unde am plecat, cu ochii închiși în cameră. Până să-mi dau seama cât de proastă sunt, am deschis ochii și… s-a terminat tot. Nu trecuseră decât 45 de minute.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s