Poezie

E Spiritul cu fața către Soare,
Ce nemișcat de-atâta încântare,
Culege treptele-n mișcare,
Când sus când jos
Curgând prin cea ființă mare.

Doar omul mic cu fața spre pământ,
Se lasă fluturat ca și drapelu-n vânt
Și nu-nțelege zoala mare
A scărilor rulante, provocând,
Când negru gând,când bucurie mare.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.