Îi văd mâinile. În pumnii pe care-i închide și deschide ritmic, inert, un buchet de flori de câmp uscat de atâția ani. Îi aud gândurile vorbind tandru la urechile lui adormite.
-Știi, atunci când mi le-ai dat, am vrut să ți le arunc în față și să-ți râd batjocoritor în nas că vii la mine cu buruiueni. Om mic. Dar m-am oprit mirată; privind în ochii tăi am simțit o durere în inimă și un sentiment… Da un sentiment. Apoi am aflat că există așa ceva. Știi de atunci îți port florile cusute în palme și la fiecare încarnare mi le miros sperând că te voi întâlni. Este mirosul ochilor tăi pământeni, mirosul iubirii ce a încolțit pentru prima dată în spirit. Este parfumul buzelor tale rostind tandru: te iubesc.

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s