Dincolo

Dincolo de peretele de sticlă a memoriei
Se află izvorul.
Alimentează drumurile cu seva dorului,
Drumurile, capilarele universului
Fără ani, fără limite, fără final.
Curge dorul prin tuburile cristaline
În circuite și răscruci infinite
Și poartă hrana zilei, anului, veacului
Prin templul iubirii fără sfârșit.
Poartă cu el zborul și căderea,
Poartă albastrul și violetul înserării
Și poartă galbenul aștrilor născând,
Viață.
Dincolo de peretele de sticlă al memoriei,
Sunt eu.

Anunțuri

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s