La 9 am avut masaj. Bucuroasă ca deobicei când vine momentu, plecai în ritm voinicesc spre locația cu pricina. Ajung în fața ușii, care de fapt este un geam foarte mare, cu ușă. Pun mâna pe clanță. Închisă. Se vede în interior, becurile sunt aprinse, paturile de masaj pregătite, perdelele adunate. Nici țipenie de om. Presupun că încă nu-i 9 și aștept. Bănuiesc că-i la etaj, mai are oareșce de făcut și coboară ea la timpul potrivit.
Știu că o să-i aud pașii. Dar știutul ăsta mă irită căci, din afară nu poți auzi pașii din interior mai ales că-i mochetă. Mă întorc cu spatele la geam și aștept relaxată dar cu urechile, pentru orice eventualitate, ascuțite. Auzul a devenit atât de fin că, gălăgia ce o face autobuzul ce trece pe strada perpendiculară, mă zgârie pe creier. Orașul, deși este o zonă liniștită, mi se pare azi foarte gălăgios.
Tronc, tronc, tric, troc….
Din stânga, de după clădirea ce înghesuie o țâră trotuarul apare doamna T (de la tailandeză), pe cizme cu toc și cu ceapa sub braț. Fuge de cât se grăbește și își cere scuze, a trebuit să dea fuga până-n piață să-și mai procure ceva, până nu începe lucru.
Râd. Am auzit pașii dar nu din direcția la care mă așteptam.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s