Praguri

În visul acela de demult, eram într-un oraș modern, dar cu alură medievală. Clădirile erau vechi, o cetate cu ziduri din piatră și un turn. Acolo în turn doream să vizitez ceva și știam că mă întâlnesc cu un ghid turistic la intrare.
Mai aveam câțiva metri până acolo când îmi iese în cale un călugăr îmbrăcat într-o cută maro, gluga trasă pe cap, că fața era întuneric, capul ușor aplecat, la brâu un șnur din sfoară cu trei noduri.
Călăuza mea, îmi transmite telepatic să merg singură în turn și sunt liberă să vizitez căci locurile unde nu trebuie să ajung sunt închise.
-Eu mă duc la casting.
Am înțeles că merge să-și ia în primire un alt nouîntrupat pentru călăuzire.
Am intrat în turn. Mulți oameni erau în vizită. Unii coborau alții urcau scările înguste. La stânga o intrare din sticlă cu ușa deschisă. O lume nouă, modernă, oameni relaxați sedeau la mese rotunde în fața cofetăriilor și cafenelelor, discutând, râzând. M-am plimbat o vreme printre case, oameni și trotuare elegante și curate apoi am ieșit și m-am îndreptat spre următorul etaj. Acolo nu urca și nu cobora nimeni. După câteva scări, iarăși o intrare acoperită de o treaptă și un prag uriaș care lăsa doar o fantă de lumină să străbată din spațiul de dincolo. M-am ridicat pe vârful picioarelor să spionez măcar puțin dar era imposibil de văzut ceva.
-Pentru ca să ajungi acolo mai trebuie să crești, aud o voce ce venea de peste tot.
Dar se poate vedea și așa: cresc eu sau scade pragul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s