Când am început să sesizez aura în jurul oamenilor, eram eu de părere sau bănuiam că depinde cumva de gradul de spiritualitate sau ceva de gen, cât de mare este.
Nu mică mi-a fost mirarea când Oma a stat o dată în lumina propice și deși și atunci destul de în vârstă avea o aură mai mare decât a mea. Am băgat eu de seamă de mult că ea are mai multă energie decât am eu. Ea mult mai harnică eu mult mai… să-i zic filozofă.
Într-una din zile la televizor, într-o emisiune de duzină, un domn spunea că un om harnic nu are vreme să fie depresiv. N-ar fi exclus că omu are dreptate, cel puțin în parte. Eu însă m-am rușinat o țâră, că pe vremea aceea eram și eu cam depresivă și m-am gândit că ar trebui să încerc să fiu mai harnică.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Sunt oameni cu o înaltă spiritualitate, dar care nu sunt preocupați să-și dezvolte asemenea capacitati. Cunosc o femeie care avea dezvoltate mari capacitâți, avea clarvedere, fără să aibe o vibrație înaltă. Până la urmă și le-a pierdut. Devenise mercantilă, depășind limitele bunului simț.
    Chestia cu hărnicia este un adevăr spus pe jumătate. Cănd ajungi să ai contact cu dimensiunea spirituală, cănd ai revelații în urma unor decorporalizării…realizezi miracolul Existenței, dispare frica de moarte și devii compasional față de Existență. Asta îți dă o energie, o fervoare, o abnegație, o bucurie în tot ce faci…și chiar faci. Asta este hărnicia despre care era vorba.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Eu n-am inteles niciodată treaba asta cu aura. Stiu ca exista energii, le-am simtit, cred ca ajuta, dar pana la a le vedea mi se pare cale lunga. Adica sunt oameni care pot sa le vada, au un dar, insa cei care se antreneaza sa vada (fac cursuri sau cine stie ce altceva) nu cred ca prind puteri..

    Apreciază

    Răspunde

    1. Eu sunt convinsă că nu-i vorba de daruri și că fiecare are toate unelte necesare. Unii însă le folosesc, alții nu.
      Facem un experiment dacă vrei. Te așezi comod unde vrei. În cameră să ai o lumină semi și ții mâna puțin depărtată cât ție-e comod la ochi. Nu prea aproape. Pe un fundal gi sau închis la culoare, cât mai simplu cu putință. Răsfiră degetele și privește printre ele cu ochii defocusați, relaxați, ca și când cazi în visare cu ochii deschiși. Nu te gândi nici că vrei să vezi ceva nici că nu crezi că vei vedea. După trei-patru zile spune ce vezi. Nu te strădui să vezi ceva anume.Doar privește.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s