Boala ca șansă

și mă trăiește viața.
Nimeni nu știe dinnainte că vinerea următoare are gripă. Poți fi cât vrei de paranormal.
După planul de lucru, sîmbăta trecută trebuia să lucrez.Cu o săptămână nainte vine S.și mă roagă dacă nu putem schimba: ea îmi dă sâmbăta ei și eu i-o dau pe a mea de săptămâna asta. Oricum nu am planificat nimic. Sigur! de ce nu?
Joi mă zgârie în gât, fac gargară cu diverse. Mă simt ok. Vineri lucrez, îmi merge bine. În drum spre casă, pe măsură ce mă apropiam, puterile mă lăsau câte puțin. Când am intrat pe ușă m-am simțit extenuată. Am apucat să dau jos blugii și m-am băgat cu pulovăr cu tot și cu ciorapii lungi, sub plapumă. Explozie de dureri în încheituri, frig, nasu curge, strănut, tușesc.
Ca să fac o paranteză, cu două zile înainte, am fost la drogherie să fac cumpărături mici, am cumpărat și pastile de bicarbonat și am fost eu de mine surprinsă cum de mă uitam fascinată la sprayurile de nas, la ceaiurile pentru răceală și alte doftoreli de gripă. Mă miram de ce am cef să cumpăr și m-am reținut convinsă fiind că nu mă mai îmbplnăvesc în veci. De cinci ani nu am avut nici cea mai mică neplăcere.
Deci așa îmbrăcată am ieșit când și când de sub plapumă doar pentru necesități naturale, hainele nu le=am dat jos căci îmi era groază de frigul oribil pe care mi-limaginam și aveam impresia că dându-le jos îmi jupuiesc pielea. Am picotit două zile între vis și realitate într-un fel de nici aici și nici dincolo, cu întreruperi scurte. Frisoane și fire reci scanează corpul de dimineață până seara. Sunt ca fire subțiri ce străbat corpul, un recipient gol de organe. Parcă nu mai aveam nici un organ sau nu puteam să le vizualizez. Aveam impresia de spațiul gol și întunecat în care curgeau firișoare subțiri din aur care formau un fel de meridiane și longitudinale ce se uneau în puncte. Firicelele de aur la prima vedere păreau să fie linii dar de fapt la o privire mai atentă erau mii de punctulețe care curgeau atât de repede că dădeau impresia de linii.
Schimbul de sâmbete a fost genial că oricum nu puteam să merg la lucru.
Curgerile de energii au fost atât de intense și au durat atât de mult ca niciodată. Duminică eram deja mult mai bine și am parcurs un russmontagne emotional: plângeam fără motiv, apoi râdeam în mine fericită, o claritate în cap și în corp și din adâncuri se ridică în mine o poftă de viață cum nu am cunoscut des.
Boala ca șansă de curățenie și recalibrare energetică.
Mă bucur că am avut gripă a venit ca planificată. Viața mă trăiește și drumul mă merge. Sunt bine, sunt, liniștită, sunt.

Anunțuri

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s