Ziua de ieri a fost una deosebită deși nu s-a întâmplat nimic special. A început ca oricare dimineață cu cafea, autobuz, tren, per pedes ,corn, ouă fierte, spălat magazin pe jos, deschis magazin. Deci normal.
Cu timpul însă observ valuri de bine ce vin de la oamenii din jur. Foarte mulți zâmbesc, sunt calmi, unii chiar euforici.
Mai târziu, pe la 12 cred, s-a întâmplat o întâlnire ad hoc cu români, ruși și italieni și fiecare parcă știau sau înțelegeau limba română. Un domn român spunea exclamând: mă ce mică-i România, iar eu am răspuns că România-i mare dar Europa-i mică. Râdem toți. Parcă ne cunoaștem de-o viață.
Mă retrag într-un colț al magazinului și privesc în lume. Parcă sunt în acea sferă de cristal în realitatea mea deosebit de frumoasă. Realitate ce se combina cu cea a lumii fericite. Magazinul îl vedeam într-o claritate care până acum mi-a scăpat. Știam vag că există acea lume nefericită, plină de iluzie, minciună, nebunie, teroare și forță, brutalitate. Dar parcă totul era parte a unui mit, a unei povești ca și capra cu trei iezi sau alte basme.
În lumea mea era o pace binecuvântată ce se contopea cu lumea din imediata apropiere, oamenii îmi zâmbesc cu atâta căldură, cu iubire.
Această stare a durat toată ziua.

Reclame

9 comentarii

  1. Binevenita, dar greu de mentinut…
    In dimineata asta dadeam masina in spate sa ies de la un magazin, cand au sarit cu gura pe mine doua dame si un domn…ca le-as fi taiat calea?! Cand am dat cu spatele nu era nimeni in spate, de unde sa stiu ca ei voiau sa treaca prin spatele mesinii mele?! In plus eu mergeam deja, cand lor li s-a parut ca am iesit intentionat sa le tai calea…Siruatii si situatii…zile si zile…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Cu sigurantă…sunt momente în cale armonia se ”leagă”…cum sunt și cele în care nu se leagă. Ne menifestăm în tot felul de conjuncturi. S-ar putea ca ce mi s-a petrecut mie să fie consecința unei stări nu tocmai senine în care mă aflam în acea clipă. Eram preocupat de starea sănătății mamei mele , care la 92 de ani , din cauză că iarna se mișcă mai puțin, nu prea mai iese pe afară și a făcut niște trombi la picior, trombi ce nu trebuie cunva să migreze. Atunci am primit vestea la telefon de la soție, care era cu ea la spital și eu făceam cumpărături pentru internare , iar vibratia mea se pare că a scăzut, atrăgând vibratii pe măsură(oamenii aceea erau foarte nervoși, agitați, cu capsa deja pusă). Acum sunt stabilizat introducând programul de vindecare, dar …așa este când te ia prin surprindere și când mai este vorba și de mamă ?! Nimic nu este întâmplător…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.