Mai țin minte și acum cum mă simțeam când făceam sau spuneam vreo prostioară. Venele la gât se îngroșau, sângele urca în cap și mă simțeam oribil. Până am avut puterea să mă privesc sincer și să văd că în unele cazuri mă manifest cu prostia din mine și că este ok să fii și tont și în cele din urmă am acceptat că așa este. Acum râd singură de beteșugurile mele și parcă oamenii din jur încep să râdă cu mine și nu de mine. Este o diferență.

Reclame

5 comentarii

  1. Beteșugul tău nu e prostia, ci frica de imagine negativa în proprii tai ochi. 🙂
    Cat despre modul de abordare a beteșugurilor proprii, asa este. Chiar dacă eu am blamat autopublicitatea asta tipic americana (și comerciala), e foarte importanta imaginea despre tine însuti. De multe ori, dacă imaginea e proasta, o transmiți și celorlalți.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.