M-am întins să mă odihnesc înainte de a merge la lucru. Mi-am dat termen ora 12, pentru trezire. Am deschis de câteva ori ochii și i-am închis din nou. Mă gândesc la ancore. Zic, dacă aș fi suficient de puternică în iubire și aceasta ar fi o ancoră puternică, celelalte s-ar dizolva singure. Văd o corabie cu pânze umflate plutind în nimic, ținută de frânghii puternice care vibrează.
Apoi… pac… și cad. Cad este impropriu spus. M-am întors și acum stau eu cu mine nas în nas într-o claritate. Unde eu dar și eu suntem nimic. Încerc să mă gândesc la ceva dar nu reușesc. Fața îmi arde de parcă aș sta la plajă. Nu simt nimic, nici o emoție nici un sentiment. Oare cât e ceasul… îmi adie un fel de idee întrebătoare… Bang, bang, bang…. clopotele bisericii din apropiere bat ceasul 12. Mă trezesc și sunt foarte odihnită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s