Coafura

Am plecat cu părul lung și am venit cu el mult mai scurt, așa cum cerusem, dar în el cu o mulțime de frustrări personale de la coafeză. Aia, aia, aia… Da, da, nț, nț.
Între timp mai apare o doamnă cu o falcă în cer și cu una în pământ, o cunoștință a coafezei. Bla, bla, bla,gr, gr, pr, pr….
Obiectul nemulțumirii gălăgioase era fiul doamnei.
Partea bună pentru mine a fost că momentul furtunii vocale a fost acoperit de gălăgia uscătorului de păr. Le aud și le văd că dau din gură dar urechile mele sunt pe interior.
Coafeza se uită la mine într-o pauză scurtă și-mi urlă: copii mici năcazuri mici, copii mari năcazuri mari.
Amu tre să zic ceva:
-Da câți ani are băiatul?
-28!
-Ăla nu-i copil, este un bărbat matur, arunc în runda sec.
Se uită amândouă la mine, cu ochii mari și dau din cap confirmatoare. După secunda de reculegere, furtuna se iscă din nou. Și el ce-o zis, da ea ce-o zis, și el ce-o răspuns, și tu ce ai zis……. Părul meu devenise destul de creț cu toată gălăgia uscătorului. Am plătit freza cu bucurie că voi scăpa în următoarea secundă.
Pe drum mă reîntorc cu gândul la fete și în timp ce din păr îmi curg șuvoaie băloase de păcură, la figurat, nu pot să nu observ cu câtă sete, unii oameni se aruncă în tenebrele dramelor.

Anunțuri

8 comentarii

      1. No! :)))))) Ne înțelegem deja telepatic. Nici n-ar mai fi musai să scriem, 🙂 O laud pe doamna de fiecare dată, că și-o dat osteneala să-mi onduleze cu suflătoarea bucle, și ale, alea. Da oricum pe mine mă interesează numa partea cu tunsul. Părul se așează el în formă abea peste câteva zile.

        Apreciat de 1 persoană

  1. Cred ca drama exista undeva în noi. La unii mai mult, la alții mai putin. De fapt, cred ca asa sunt toate emoțiile, într-un fel sunt preexistente în noi, de aceea cautam prilejuri de a le manifesta. Poate ca suntem atașați de anumite emoții, ne plac, le dorim și cautam sa le retrăim.
    Eu cred ca emoțiile astea ne umplu și ne îmbogățesc viata și mai cred ca toate acestea sunt, într-un fel, învățate. Cândva, în trecut, am învățat ca putem avea emoții și le-am învățat.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Chiar. Unii se plâng de ce li se întâmplă și ce greu le este. Dar la o privire mai atentă observi că ne creem de multe ori singuri dramele și chiar dacă nu recunoaștem acestea ne hrănesc cu emoțiile iscate, ne fac să simțim că trăim. Ecșon! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s