Pe scurt. În vis coloane de refugiați. Nu l-i se vede capătul. Îi triem, îi cazăm. Suntem într-o clădire, eu și alte câteva persoane necunoscute. Din cer se aude o voce: ieșiți din clădire și mergeți în curtea din spate și vă băgați în a patra biserică. Privesc în stânga pe cer, un vitraliu uriaș, închipuie un porumbel cu aripile întinse de zbor, în gheară poartă ceva rotund. Ne ascundem în biserica a patra și de acolo privesc spre sud. Pământul se zguduie de vibrațiile pe care le face racheta terestră de medie distanță (în vis știam mai exact denumirea bombei care decola). Se îndreaptă spre sud-est. Mi-e greață în timp ce gândesc: pornește rahatul!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.