Zilele astea nu am reușit nici cum să meditez. Parcă aș avea astenie de primăvară. Mă simt obosită dar nu pot să dorm, peste zi. Așa că m-am obligat cumva să pășesc în templul din inimă. Azi l-am nimerit din prima. Din negru intru în alb. Abia mă disting din tot albul acela infinit. Chiar și aici mă simt obosită. Inima îmi bate cu putere sau mi se pare mie numa din cauză că-i liniște în cap imediat ce am păși înăuntru. Parcă s-ar mai fâțâi ceva pe lângă mine. Îngeri zero. Mă uit atentă înainte să mă pierd în imensitatea strălucitoare. Un scorpion, tot alb. Un scorpion? Privesc atentă să văd ce face. Se plimbă, se așează la spatele meu iar eu pun capul pe el ca pe perină. Adorm. A trecut juma de oră sau doar câteva minute? Revin, am încă ochii închiși. Este întuneric sub pleoape, apoi semiîntuneric, în stânga mea, mai în spate… moartea cu coasa. În haina aia lungă, neagră, coasa mult mai mare decât ea. Observă că o observ și pare că-i încurcată puțin ca și cum aș fi surprins-o că mânca în oră pe sub bancă. Zâmbesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s