Am închis ochii. Un bătrân cu barbă albă și plete albe, lungi, îmbăcat în ceva… la început am crezut că erau zdrențe, dar nu … erau blănuri… Era un bunic vechi, vechi.
Când vehicolele noastre au fost la începutul lor… am înțeles și mi-e clar că-i așa, îmbătrâneau repede și mureau repede. Și nu din cauza mâncării sau pericolelor ci din cauză de eficiență. Învățau ceva, mai făceau ce făceau și mureau. Nu aveau nici un motiv să trăiască prea mult. Așa că, cred că pe vremea aceea bătrânii satului aveau cel mult 40 de ani. Toate astea mi-au venit în timp ce mă gândeam că oare pe vremuri la ce vârstă aveau oamenii părul alb? Pe măsură ce vehicolele au devenit mai conștiente, a crescut încet și media de vârstă. Vehicolele noastre nu sunt făcute să trăiască numa așa de dragul de a vegeta sau de a fi prin zonă 100 de ani ca broasca țestoasă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.