Înainte de lucru mă așez să mă adun. Madam se află în stânga mea, mult mai aproape ca ieri. Și-a pus coasa jos și stă pe ceva lângă mine. No? Despre ce vorbim? o întreb. Se apropie de ureche, intră în corp, se înșiră și se plimbă când la picioare când la cap. Chiar dacă suntem oarecum prieteni, o urmăresc cu rezerve. Iese prin creștet, se așează la cap și-mi trece mâinile prin păr. Am ocazia să o privesc în față. În loc de cap sub glugă, este o sferă de cristal prin care pot să privesc cosmosul: stele, galaxii, comete…. Sunt fascinată mai ales când îmi dau seama că tot ce văd nu este în interiorul sferei ci cumva din exteriorul ei sau pur și simplu în ea se oglindește cosmocul din afară. Sunt eu? Așa mă vede ea? Bineînțeles iau totul simbolic căci nu-mi dau seama și nici nu pot să explic cum este cu sfera asta și cu oglinditu în și din ea. Se ridică și trage de pe mine ceva ca un rând de piele întunecată pe care o face sac. În mijlocul sacului arde o flacără roșu-portocalie. Pare să fie greu sacul că deabia îl cară și-l mângâie cumva imaginar parcă ar boscorodi ceva peste el. Știu că dacă mai am răbdare să privesc, sacul se va transforma în trandafir, dar nu știu ce culoare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s