Moartea

Dacă tot e prin preajmă, m-am gândit că poate dorește să spun câteceva despre dânsa.
Am citit undeva că imaginea morții ca o persoană cu cută lungă neagră și glugă, având coasa în mână, vine de prin perioada marilor molimi în evul mediu, când aceasta făcea ravagii printre oameni.
Pentru mine venise vremea să mă împrietenesc cu dânsa, să-mi pierd frica de ea.
A fost un proces lung, de câțiva ani buni. Nu mai știu în ordine cronologică să ordonez visele și meditațiile care m-au coordonat și ghidat în acest sens.
Parcă mă pregăteam, încă fără să știu concret, pentru o intervenție chirurgicală.
Meditam, după ce a apărut imaginea cu soarele (pe parcursul meditațiilor, la început soarele era portocaliu, apoi tot mai deschis și mai strălucitor până cândva a devenit alb sub pleoape) m-am văzut pe un câmp larg, verde, aer proaspăt, liniște și pace. La picioarele mele curgea un râu ce purta apă curată, albastră. Acest râu izvora dintr-un perete de cleștar ce strălucea în depărtare în diverse nuanțe de albastru. Mi-am țintit atenția asupra acestei formațiuni încercând să disting de unde exact pornește râul. Se mișcă ceva, parcă spre mine vine într-o îmbarcațiune ce semăna cu o lebădă vie, în ea era o arătare într-o cută albastră cu glugă, își ține mâinile în mâneci, se apropie de mine. Când ajunge în dreptul meu, ne uităm unii la alții și într-un târziu întreb:„ cine ești?”. Tot telepatic ființa îmi răspunde:„ eu sunt moartea ta”, apoi se întoarce încet de unde a venit. Privesc în tăcere cum se îndepărtează și se topește în peretele de cleștar. Toată imaginea în care sunt este vie, trăiește. Pe obraji îmi curg lacrimi, lacrimi de bucurie.
Cu timpul, pe măsură ce avansam în vindecarea fricii de moarte, mi-am amintit în vise și meditații de unele morți năpraznice din trecut. Nici prea târziu nici prea devreme, parcă torul ar fi fost coordonat de cineva.
Într-o altă meditație, ședeam în lotus, doar de dragul de a medita, fără să am o temă anume. A apărut soarele, apoi mi-a fost, începând de la picioare, cald. Un cald plăcut ce se ridica în corp. Pe măsură ce-mi era cald, simțurile dispăreau, durerile dispăreau, grijile dispăreau. Când căldura mi-a acoperit și capul, am auzit un clic metalic, corpul a făcut un recul scurt și m-am regăsit în aceeași poziție puțin mai sus decât corpul, într-o lumină de aur în care eram liberă, liberă de tot și foarte fericită, deși singură. Nu am văzut nimic, nu am auzit nimic și pe nimeni. O fericire plină și îndestulată. Când mi-am revenit în corp, la scurt timp, am știut că așa se simte atunci când părăsești corpul în vederea părăsirii planului, ceea ce noi numim moarte.

Anunțuri

5 comentarii

    1. Nu cred că are legătură. Adică… nu știu. Nu știu de ce am personificat noi experiența morții ca fiind feminină. De exemplu în lb. germană moartea este la masculin. În fond și la urma urmei nu cred că-i nici de una nici de alta. Nu mi-am făcut gânduri în acest sens. Îngerii care se ocupă cu transferul sunt mai mult masculini la înfățișare și sunt foarte frumoși. Dar și aici cred că-i vorba de o personificare ce pleacă de la nivelul fiecăruia de înțelegere.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    2. Noi femeile nu ne putem lăuda că dăm viață cuiva dar nici bărbații nu se pot făli prea tare. Se pare că bărbatul așează sămânța vieții pe care și el o primește de la viață însăși. Nu este a lui personală. Femeia păstrează, protejează, vindecă, crește ceea ce a primit.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. E clar că nu putem da viață, însă avem privilegiul de-a o „purta”și proteja, de aceea mi se pare ciudat ca moartea e reprezentată de o femeie. Dar spui că în Germania e de gen masculin, literar vorbind… reprezentarea grafică îți sugerează tot o femeie?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s