La știri se povestește că, pentru prima dată, au fost depistate unde gravitaționale și au putut fi măsurate. Aceste unde gravitaționale s-ar produce în momentul fuzionării a două găuri negre sau în urma exploziilor stelelor. Aceste unde se propagă în cosmos prin spatiu-timp și îl dilată, dar atât de fin că abia este observabilă (dilatarea zic).

Anunțuri

54 de comentarii

      1. Ciudat cum, mai mulți deodată, reușesc una și aceeași măsurătoare. Și când te gândești că, la accelerator, vor și așa ceva să afle.

        Apreciază

      2. Subconștientul colectiv?! Despre accelerator nu s-a spus nimic ieri. Acesta pare că încearcă să obțină artificial nu știu ce. Undele gravitaționale au fost captate în Hamburg din cosmos și măsurate. Era vorba de ceva măsură cu mult mai fină decât dimensiunea unui neutron.

        Apreciază

      3. La accelerator vor sau speră să poată obține o microgaură neagră.
        Dar cumva, ceea ce au f ăcut acești cercetători comfirmă, într-un alt mod, faptul că, frcvența de rezonanță terestră poate influența percepția timpului. De aceea mie îmi pare că timpul „s-a scurtat”.

        Apreciază

      4. Eu cred, simt că ar fi o legătură între procesele ondulatorii care guvernează lumea. De fapt, este normal să se influențeze reciproc. Dar nu am suficiente cunoștințe de fizică, pentru a putea încerca să demonstrez așa ceva.

        Apreciază

      5. Și da, poate fi subconștientu colectiv cel care a dictat. Posibil să ne fi aflat într-o conjunctură propice unor astfel de măsurători, deși, în acest caz, poate că inconștientul a fost „de vină”.

        Apreciat de 1 persoană

      6. Din ce am mai văzut eu prin documentare, cazurile în care independent unii de alții, cercetători sau inventatori au descoperit sau inventat aproximativ același lucru, nu sunt chiar așa de rare.

        Apreciază

      7. Ar mai fi o variantă, aceea a unei legături telepatice între cercetători, mai ales dacă s-au cunoscut personal, ceea ce nu-i imposibil, dat fiind domeniul de cercetare, destul de restrâns.

        Apreciat de 1 persoană

      8. Ar mai fi, poate, „indicații superioare”, pentru că trebuie să se ajungă la un anumit stadiu de cunoaștere, necesar, fără de care nu se poate merge mai departe. Unde? Asta chiar nu am de unde să stiu.

        Apreciază

      9. Alo!!! Undele astea sunt permanență în jurul nostru, dar probabil că era nevoie de un anumit eveniment astral pentru a se putea măsura ceva. Sau tu crezi că pământul n-ar avea gravitație!? Doar că-i greu să-ți dai seama de măsura undelor, pentru că întâlnești o constantă, deci nediferențiabilă în timp și spațiu măsurabil.

        Apreciază

      10. 🙂 :)))))) Ioi! Dacă nu am înțels greșit, se presupune că ceea ce au măsurat ei provine de la contopirea a două găuri negre acum 1 miliard de ani. Fascinant. Eu mai cotrobăi azi prin știri și reportaje, poate mai aflu ceva.

        Apreciază

      11. Deci, fiind vorba de două găuri negre (care au o forță gravitațională deosebit de mare), efectul contopirii a fost sesizabil și măsurabil în spațiu-timp. Diferența apărută față de undele grvitaționale ale pământului a fost suficient de mare încât să poată fi măsurată cu aparatura existentă azi.
        Dar, chiar dacă universul nu este finit, astfel de evenimente cred că sunt totuși rare. Cercetătorii au fost cu aparatele pornite, la momentul potrivit. Dacă nu erau, poate că mai trebuiau să treacă niște milioane de ani.

        Apreciat de 1 persoană

      12. Ăăăăăăă. Începe tu aliniat nou. Deci de la locația evenimentului, zic specialiștii că undele se propagă în țesătura spațiu-timp ca și atunci când arunci un pietroi în apa lacului, adicătelea în vălurele concentrice. Da universul îi infinit?

        Apreciază

  1. Procesele ondulatorii se propagă, așa cum spuneau cei pe care i-ai citit, precum undele unui lac, atunci când arunci o piatră, în toate direcțiile.
    Acum deja intrăm în flozofie, zic eu.
    Universul? Păi, considerându-l finit, se pune întrebarea: dar dincolo de această limită, ce este? Nimic? Vid?
    La nivelul nostru de cunoaștere al materiei și energiei, nu ne putem imagina sau forma o părere despre ce ar fi dincolo, așa că nu ne rămâne decât varianta universului infinit. Asta pentru că vidul cunoscut de noi nu este pur și simplu gol, ci conține măcar energie, care, în anumite condiții, poate genera materie. Și așa mai departe.

    Să nu mă certe Călin, dar asta este doar o părere personală. El poate vedea altfel universul.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Nu facem noi chiar așa de mult, dar putem avea păreri. Și sincer, și mie îmi place să pot discuta.
        Nu cred că ți-am spus, dar, printre foștii mei profesori din liceu, este unul care a fost și pe la acceleratorul din Elveția și lucrează acum pentru laserul de la Măgurele. Are cercetări pe domeniul luminii. Discutând cu el, la una dintre întâlnirile cu colegii de liceu, a venit vorba despre credința în Dumnezeu. La întrebarea directă, adresată de unul dintre colegi, cum se împacă cercetarea cu credința, el a răspuns: La cât de multe am văzut, nu pot altfel decât să cred în Dumnezeu.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Se pare că de la Newton încoace, știința s-a distanțat de religie (ceea ce mie mi s-a părut foarte necesar) dar în esență nu s-a îndepărtat pre mult de Dumnezeu.

        Apreciază

      3. Știi bine că este o mare distanță între religie și Dumnezeu. Religia doar te face sclavul unei cohorte de așaziși teologi, care te determină să accepți totul de „dragul” lui Dumnezeu, în fapt totul fiind în favoarea slujbașilor bisericilor.
        Credința este dincolo de orice religie, căci Dumnezeu este UNIC. Lumea nu putea fi creată de mai mulți zei.

        Apreciat de 1 persoană

    1. În interviurile scurte de ieri, intervievatul spunea că, cu această ocazie s-a deschis o portiță spre cercetarea materiei și energiei așazise întunecate. Nu văd încă legătura că discuțiile au fost prea scurte.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Materia neagră trebuie să fie materia din găurile negre. Despre ea se spune că ar fi atât de densă încât, datorită forței de gravitație foarte mari, nu lasă să-i scape nici un fel de materie ce se apropie peste o anumită limită, ba mai mult, nici măcar lumina nu poate ieși din sfera de atracție. De aceea este neagră.
        Dar este doar presupunerea mea.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Cică în tot universul materia vizibilă face un procent mic, ar trebui să mint, de 1 sau 2 la sută, restul ar fi materie neagră și energie întunecată. Întunecată pentru că nu o vedem cu ochiul și nu știm despre ea nimic. A fost presupusă deja de Einstein și observată indirect de astronomi.

        Apreciază

      3. Despre găurile negre există multe documentare. Eu am norocul să știu germana și să am câteva programe la televizor care difuzează documentare de gen și nu numai. Și numai pentru asta și mi s-a meritat cu vârf și îndesat eforturile de mutat Germanie, învățat limbă, etc.
        Deci, înapoi la găuri. Se pare că despre ele se știe deocamdată doar aproximativ cam ce fac, dar nu ce sunt și nici pentru ce și cum funcționează concret. Despre ele se va mai discuta mult și bine. 🙂

        Apreciază

  2. Așa este, despre ele se emit mai mult păreri, pentru că nu putem vedea ce se întâmplă în interiorul „orizontului” lor. Dar se pot face unele calcule, care dau câteva informații câteva elemente fizice.
    Sigur că se va mai vorbi mult despre ele.
    Și cumva, cred că înțelegi de ce spun eu despre universul infinit? Chiar dacă am vedea până la limita universului, de unde știm că de acolo nu începe o parte neagră a sa? O parte care absoarbe până și lumina?

    Sau, poate că aceste găuri negre nu sunt decât treceri spre un univers paralel? Sau pur și simplu, către un alt univers?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. La asta nu m-am gândit. Piatra filozofală, care transformă totul în… aurul energetic.
        La presiunile care se creează în interiorul găurilor, atomii pur și simplu se întrepătrund, deci se pot transforma în orice altceva, cu atât mai mult cu cât, dacă ai citit ai vazut, aceste formațiuni au sarcină electrică. Sursă perenă de energie.

        Apreciază

    1. sau poate că universul însuși se află într-o gaură neagră imensă, care este centrul unei alte galaxii uriașe, care galaxie este o părticică mică dintr-un alt univers muuult mai infinit! Hî? Ce zici? 🙂

      Apreciază

      Răspunde

      1. Credeam că discutăm pe baze științifice, nu SF. 😀 😀 😀

        Concentrarea de materie din aceste găuri le poate asemăna cu nucleele atomice, iar restul, stele, planete, gravitează în jur, precum electronii. Și atunci, nu suntem decât celule ale unui organism… imens. Asta pentru că nu cred în infinit multiplu.

        Până la urmă, dimensiunea spațiului se calculează funcție de sisteme de referință, funcție de o „măsură”. Dacă luăm ca măsură spațiul ocupat de o galaxie, ca fiind cea mai mică unitate posibilă (particulă subatomică), atunci poți imagina spațiul „universului”, ca un echivalent al universului cunoscut de noi, adică… infinitul. Totul este relativ la… sistemul de referință ales. Cu cât acesta este mai mare, cu atât mai departe vei putea ajunge cu calculele. Dar nu cred că se poate calcula… imensitatea (vezi, ea, imensitatea, nici nu mai are grade de comparație, este superlativ absolut prin chiar numele său).

        Apreciat de 1 persoană

      2. Îhî! 🙂 :))))) Tu cu mine vrei să discuți pe baze științifice? Atâta vreme cât port discuții amicale, pe blog, cu moartea… 🙂 sunt impresionată că mă consideri un partener de discuții serioase. Ho! Mă dor neuronul ăla! 🙂

        Apreciază

      3. Te dor neuronul ăia! Și pe mine tot neuronul tău. 😀

        Știința nu a făcut decât să urmeze bunul-simț al celor care încercau să-i descifreze tainele. Așa că se poate discuta si din bun-simț științific, nu doar în urma unor cunoștințe temeinic aprofundate.
        Crezi că Arhimede avea cunoștințe aprofundate despre legea gravitației? Și totuși a descoperit-o. Prin intuiție, iar darul acesta îl poți avea și tu. Și apoi, noi discutăm, oricum, despre un subiect pe care știința umană nu-l cunoaște decât tot prin aproximări și intuiții.

        Apreciat de 1 persoană

    1. L-am împărțit frățește și cu drag. Că de una singură vorbesc în fiecare zi.
      Dacă vine Șați1 de la lucru și mă întreabă de curățenia de primăvară pot să dau vina pe tine? Zic, că am avut ceva important de vorbit cu Mugur. Știi nu ar fi bai, că mai este o primăvară la anul. În cel mai rău caz o încep atunci… și o termin… cândva. 🙂 Amu calc haine și mai văd eu.
      Cum adică, tu de la efort te îngrași?

      Apreciază

      Răspunde

      1. Iaca, ce-a fi dacă dai vina pe mine? Că și eu dau vina pe tine, căci trebuia să pun niște fasole la înmuiat măcar, dacă nu să o și fierb, iar eu abia acum mă apuc de ea. Va veni soața mea si mă va certa.

        Păi cum să nu mă îngraș, că de slăbit slăbește toată lumea. Nu trebuie să fiu și eu „mai altfel”? 😀
        Văd că „simți” imediat nuanțele! 😉

        Apreciat de 1 persoană

      2. Când îi gata fasolea bagi o temă nouă. Dacă nu te-o bătut doamna cu spălătoarea. Dacă da, roag-o frumos să-ți dea ție și pentru partea mea de vină și mi-o transmiți tu ori telepatic ori prin blog. OK?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s