Planeta, natura, sistemul solar, universul, toate în splendoarea lor nemărginită, sunt. Operă de artă incomensurabil în bogăție, complexitate și frumusețe. Dar toate sunt și își fac mersul.
Dacă însă nu ar fi omul, toate acestea ar fi ca o lucrătură pe etamină, cusută cândva de mâini măiestre și pusă spre uitare într-un colț din dulap.
Și mă întreb eu: este omul ochiul Creatorului, este omul simțul Creatorului, este omul bucuria Creatorului prin care își vede, simte și admiră propria facere?
Dacă nu ar fi admiratorii care să savureze creația unui pictor, a unui constructor, a unui sculptor, ce s-ar întâmpla cu tabloul, clădirea, sculptura artistului? Nu ar lâncezi ea prăfuită în atelierul acestuia? Ar mai creea ceva creatorul? S-ar mai putea bucura de bucuria creației?
Este omul complexitatea simțurilor Creatorului prin care acesta se bucură de Creația Lui?
Și atunci de ce suntem atât de orbi, atât de nesimțitori și atât de lipsiți de bucurie?

Anunțuri

7 comentarii

  1. Este omul, atat ochiul, simtul, bucuria Creatorului! Asa cred! Asa vad!
    Pacat, ca trebuie sa asiste totusi la o asa zisa autodistrugere! Ca noi, ne indreptam, intr-un fel sau altul inspre pieire! Si daca am face-o numai noi, treaca/mearga, dar tragem dupa noi si tot sistemul asta ingenios creat, sistem construit sa ne sustina!
    Eh … suntem maagicieni! Facem praf totul!zi frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s