Îmbârligături

Mama, tata,soț, soție, părinți, copii, frați, surori, mătuși, unchi, bunici…
Una dintre cele mai ciudate țesături este poate familia. O multitudine de ființe, adunate într-un tricotaj bizar, învăluiți în iluzii mitice despre cum ar trebui ideal să funcționeze aceasta. O încâlceală de pretenții, cerințe, dorințe și dependențe emoționale care ne îndreptățesc să ne amestecăm neavenit în viața altora și să acceptăm intervenții din partea celorlalți.
În toată această debandadă, omul din spatele tatălui, mamei, fratelui, sorei, etc… se pierde uneori până la uitarea esenței.
Iubirea, de multe ori rămasă la nivel de idee filozofică, aruncă raze timide și piezișe prin fantele mici, din spatele zbegurișului format din reguli și dependențe emoționale.

Reclame

6 comentarii

  1. Se spune (ca sa ma folosesc de aceeași expresie ca și calinakimu 🙂 ) ca „cine se aseamănă se aduna”. De aici cred eu ca vine și „așchia nu sare departe de trunchi”. 🙂
    Nu degeaba se aduna anumiți oameni la un loc. Presupun ca au anumite interese comune, dar nu ma refer la interese materiale, ci la interese spirituale. Este un mijloc minunat oferit de către viata pentru a învăța unii de la alții, de aici cred eu ca vine toată aceasta multitudine de „încâlceală de pretenții, cerințe, dorințe și dependențe emoționale”.
    Asta pe de o parte. Pe de alta parte… exista pericolul de a ne confunda cu rolul pe care ni l-am asumat (acela de mama, tata, soție, frate etc.). Ca, de altfel, ca în orice alt aspect al vieții, ajungem sa ne confundam cu imaginea de șef, subordonat, croitor, prieten, explorator, apărător al libertatii etc.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Din păcate ne confundăm și ne pierdem în aceste roluri, marea majoritate dintre noi. Problema este că dacă încercăm să ieșim din ele, cei din jurul nostru parcă hiperventilează, încep să dispere și încearcă să te convingă că nu ești ok, mai ales vorbind de rolurile, părinte, copil, soție, soț.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Pai nu e normal? Rolurile astea presupun anumite responsabilități, care devin obligații. Cui ii convine, de exemplu, sa renunțe la obligația (morala) de fidelitate a rolului de soț/soție? Sau datoria de părinte (care a înlocuit dragostea și responsabilitatea).

        Apreciat de 1 persoană

      2. Păi nu ar trebui să fie normal. Zic eu acum după atâția ani. Ar trebui să le putem face pe toate cu responsabilitatea necesară fără să ne pierdem din vedere pe noi înșine. Nu prea ne reușește. 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.