Kilograme

Poveste lungă.
Poate că au trecut trei ani de atunci… sau poate patru. Avea tanti Smaranda la 1,58 m 67kg. Eram o biluță încă puțin ovală. Mă uitam în oglindă mai mult cu ochii închiși. Când totuși mă priveam în blugi și îl mai întrebam pe Șați1, în speranța că nu văd eu bine: îi fundu chiar așa de mare? El, ca să nu mă supere zicea că nu, doar corpu-i mic.
Cică abia atunci slăbești dacă te placi așa cum ești. M-am străduit. Între timp m-am pregătit psihic: am văzut un documentar unde în India, femei lucrau de dimineața până seara în cariere de piatră și mâncau pe zi o mânuță de orez. Aha! No, nu-i fain ce am văzut și câtă sărăcie dar mi-a folosit să-mi rectific imaginea despre cantitatea de hrană de care ar avea nevoie corpul cu adevărat. Apoi mi-am amintit că am citit undeva că mai avem programe foarte vechi de pe vremea când colindam prin stepe căutând hrană sau la vânat ca și animalele. Când ai avut hrană ai mâncat mult căci nu știai când mai ai. La noi, acasă, frigideru-i la îndemână, nici nu apuci să-ți fie foame și țuști cu freza în frigider.
A venit momentul în care toate cele informate s-au unit într-un singur moment: acela în care m-am privit în oglindă și mi-am spus „ ce cur fain ai, nebuno”. 🙂 :))))
De a doua zi am știut cum să vorbesc cu mine ca să mă reechilibrez. Mulți se apucă de diete sau flămânzire radicală, subit. De azi pe mâine. Eu am răsucit totul așa că în fiecare zi am mâncat mai puțin. Când îmi era foarte foame… mă duceam eu pe mine la frigider, îl deschideam și îmi spuneam: vezi? este plin. Când nu mai poți, mâncăm ceva. Cu timpul am învățat să ascult în corp la ce pofte are: aha! cartofi fierți cu sos de mărar, buuunnn. Sau ouă fierte, sau….. Nu mâncam nimic și dacă crăpam de foame până nu distingeam concret ce-și dorește corpul. Uneori cerea smântână, alteori frișcă…
Trecuseră câteva luni și am ajuns să mănânc zilnic sub 1000 de calorii. Am slăbit până la 62kg. Mi-am propus că sunt mulțumită dacă rămân la 60kg.
M-am uitat în oglindă să-mi admir succesul. Eram pregătită să mă bucur dar pe chip am citit tristețe și din interior o voce subțire mi-a spus cu disperare șoptită: tu te topești, nu mai exiști în curând.
Cu stupoare mi-am dat seama că subconștientul aduna masă, fără să știu, ca să impună prin dimensiune. Mi-am dat seama că nu mă simțeam băgată în seamă, că eram pentru cei din jur transparentă și fără să știu sufeream.
A urmat un dialog continuu cu subconștientul în care i-am adus imagini din tinerețe când eram siluete și era ok, dar subconștientul știe că nici atunci nu era ok, căci pentru marea majoritate a semenilor nu existam ca prezență suverană.
Toată discuția a durat cam 2 luni, luni în care deși am mâncat tot mai puțin, nu am mai slăbit nici un gram. Cândva am ajuns la un acord comun când am spus subconștientului că poate să aleagă singur când oprește slăbirea.
Lunile următoare am slăbit până la 52 de kg, apoi am urcat la 57 și am rămas. Suntem amândouă mulțumite.

Anunțuri

14 comentarii

  1. Schimbarea progremelor, convingerilor subconștientului este o treabă laborioasă, dar absolut necesară. Cauzele consumului de hrană în exces sunt de mai multe feluri începând cu simțământul că nu ai fost iubit/ă în special de mamă. Poate că într-o zi voi încerca să scriu un articol pe această temă? Și în acest caz, ca de altfel în TOATE…cauzele sunt spirituale.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Așa este. Am văzut și oameni cu kg multe care sunt sprințari și veseli și sănătoși plini. Dar nu știu dacă era doar o imagine exterioară că în noi în fiecare nu se vede din afară ce-i cu adevărat.

        Apreciat de 1 persoană

    1. kg. in plus sunt doar un semnal ca ceva nu este in regula in corpul tau si in sufletul tau. iti arata punctul de unde ar trebui sa pornesti in cautarea propriei tale fiinte.
      Ar trebui sa-ti pui cateva intrebari, de exemplu:
      „Eu sunt tot una cu corpul meu?” (Crezi ca esti doar atat?)
      „Ce se intampla in acest invelis al meu, de nu functioneaza optim?”
      „Pe zi ce trece devin tot mai grasa, obosita si tot mai nesuferita?”
      Iti spun asta fiindca am trait aceasta experienta. Si am aflat ca fiecare are propriul drum, propria metoda de alimentatie corcta, ca nu exista diete universal valabile, ca dereglarile hormonale sunt foarte importante si rezolvabile.
      Trebuie rabdare, motivare si inteligenta!
      Cauta, cerceteaza, ia in serios problema. Priveste-o in fata si vei vedea ca mult mai mica decat pare.
      Sper sa te ajute cele ce ti-am scris si te rog sa ma ierti daca simti ca ti-am incalcat teritoriul. Pur si simplu m-am simtit datoare sa-ti impartasesc cele ce la stiu fiindca ti-am simtit suferinta si resemnarea.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Mulțumesc cu drag. Îți sunt recunoscătoare că „mi-ai încălcat teritoriul” și pentru împărtășești cu mine expierența ta.Din cauza problemelor de sănătate, am neglijat acest aspect și s-au tot adunat… te bucuri când scapi de un rău, dar nu-ți dai seama că îl înlocuiești cu altul,apoi e greu să o iei iar de la capăt.Trebuie să găsești persoana potrivită care să te ajute și să știe și cum.Nici nu știi ce mult m-ai ajutat,pentru că tocmai fac analize în sensul ăsta.Nimic nu e întâmplător pe lume,mulțumesc din suflet!!!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s