Mergând pe jos spre taichi, în aerul rece al înserării, sub stropii sporadici de ploaie ca gheța, mă gândeam la articolul precedent. Mi s-a oprit în față fragmentul de propoziție „să te îndrăgostești de oameni și să le dai drumul”. Teoretic sunt de acord, dar practic? În imaginație au început în jurul meu să zboare fluturi: mari, frumoși, albaștrii cu modele și curburi din diferite nuanțe de albastru de la închis până la foarte deschis. Inspirată de frumusețea lor am deschis palmele. Fiecare fluture era un suflet, în palme a aterizat câte unul. Fascinată de splendoarea lor am auzit vag un gând ce mă îndemna să închid pumnul dacă vreau să păstrez unul care-mi place. Am înlemnit: cum? să-l strivesc? Ochii mi s-au micșorat, mușchii zvâcneau… apoi am râs, relaxând mai mult palmele ca să nu-i rănesc nici măcar cu privirea. Am înțeles.
Parcă văzul interior a coborât încă un strat spre realitatea de aici. Oameni mulți, treceau în viteză mare pe lângă mine și spațiul s-a umplut de splendoare. Oameni ce i-am întâlnit, cunoscut, auzit, văzut cândva și în prezent. De unde au apărut așa de mulți oameni frumoși în viața mea? Unde au fost până acum?
Pf! îmi răspunde un gând. Ei au fost mereu aici. Întrebarea este unde a fost îndreptată atenția ta? Pe ce aspecte?
Apoi am înțeles ce mi-au transmis îngerii acum câțiva ani la un nod de viață: schimbă-te tu și totul se va schimba cu tine.

Reclame

11 comentarii

      1. Interesant îmi pare că, schimbările hotărâte și puse în aplicare de noi, deși rare, durează mult, foarte mult uneori, până ce ajung la finlizarea dorită, vizată. Dar, când ajungem la rezultat, ne uimește pe noi înșine noua noastră înfățișare. Parcă nici nu ne mai recunoaștem.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Exact! Pe drumul schimbării voite sunt de 15 ani și încă nu s-a finalizat. Omul de astăzi nu mai este cel care a fost. Avem atâtea boarfe de dat jos! Drmul devine un dans: doi pași înainte, pauză, unul înapoi, pauză și așa mai departe.

        Apreciază

  1. „să te îndrăgostești de oameni și să le dai drumul”…
    De fapt asta spune despre starea compasionala a iubirii și funcțiomează pentru oricine și orice, nu numai în privința oamenilor. Obiectul îndrăgistirii poate dispare, dat nu și IUBIREA. Am mai spus despre asta în articolele despre relația de iubire a cuplului.
    Eu nu cred în schimbare, care este circumstanțială, periferică. Cred în schimb cu tărie în puterea transformatoare a IUBIRII

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Totul tine de perceptii. Cei din jur ne pot oferi doar „chei” ce deschid usi spre „incaperi” neexplorate si astfel ne largim edificiul interior cu fiecare om si gand ce ne „locuieste” o vreme mai scurta sau mai lunga. Cat priveste schimbarea, e inevitabila atata timp cat respiram si avem un țel. Unde e iubirea? E „lichidul interstițial” ce umple „spațiul” dintre doua batai de inima … dintre ce sunt si ce devin… dintre cum sunt si cum ma fac ceilalti sa fiu…
    In concluzie, ganduri inspira(n)te!!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.