Ritm

Mă fac de râs ritmic, în ciclu…. nu am terminat bine să rumeg pe o gafă, că intru în următoarea.
Instructorul de taichi… un domn oarecare, blonduț, puțin înalt, dar nu prea și foarte amabil. Frumos este doar când zâmbește sau face taichi.
Ceea ce am observat aproape de la început… când își începe mișcările de taichi, devine dintr-o dată frumos, parcă sclipește cumva. Bineînțeles, asta văd doar eu. Cred.
Nemții sunt distanți… clar, asta știe toată lumea că atunci când se întâlnesc chiar dacă-s frați, surori, prieteni își dau mâna, fiecare din pătrățelul lui pe care nu-l părăsesc.
Se făcu că mergeam la drogherie, în apropiere, fără gânduri de gimnastică taichi și… lângă un raft…. instructorul…
Măi copii, să mă picurați cu ceară dacă știu de ce m-am bucurat în halul ăla și fără să-mi dau seama ce fac… sar la el la gât îl îmbrățișez cu mare drag și-l pup pe obraz.
-Servus J. ce surpriză! zic eu.
El n-o mai apucat să zică nimic căci surpriza cea mare era de fapt a lui.
Nu au urmat consecințe nefaste, atâta că atunci când avem curs, zâmbește mai des.

Anunțuri

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s