Bob

Bobul dimineții, sclipea deja în noapte. Se așezase pe funzele dorului și strălucea cuminte în razele lunii. Tăcut, rotund și clar. Bobul dimineții, proaspăt și târziu, desprins din lacrima serii târzii.
Te aud… fără cuvinte, cum freamăți în suspinul firului de iarbă. Vino…hai… bucură-te de razele soarelui ce te vor soarbe în infinit.
Cine să te cheme dacă nu albastrul fără margini? Cine să te cheme dacă nu visul unei nopți de vară?
Bobul dimineții se trezi în cristalul sorții! Își întinse somnoros moleculele de lichid trezit la viață și se scurse încet pe o rază de lumină.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.